HÉBA adv. v. degeaba, inutil, zadarnic.

HEBDOMADÁR s., adj. v. săptămânal.

HECATÓMBĂ s. v. masacru, măcel.

HECELÁ vb. v. dărăci, pieptăna, scărmăna.

HÉCELĂ s. v. darac, dărăcitor, scărmănă-toare.

HECTOGRÁF s. v. şapirograf.

HEGEMÓN adj., s. v. conducător.

HEGEMONÍE s. v. autoritate.

HEI s. v. acaret, dependinţă.

HÉLBET adv. v. da, desigur, fireşte.

HELEŞTÉU s. iaz, (reg.) râmnic, (înv.) pescuină. (A pescuit în ~.)

HÉLGE s. v. cacom, hermelină, hermină.

HELIANTÍNĂ s. v. metiloranj.

HELIOCENTRÍSM s. (ASTRON.) sistemul heliocen-tric.

HELIOGRAVÚRĂ s. (TIPOGR.) fotogravură.

HELIOTROPÍNĂ s. (FARM.) piperonal.

HELIOTROPÍSM s. v. fototropism.

HELIÓZĂ s. v. insolaţie.

HEMATÍE s. (ANAT.) eritrocit, globulă roşie.

HEMÁTIT s. v. sanguină.

HEMATOCRÍT s. (MED.) hematoglobinometru.

HEMATOGLOBINOMÉTRU s. (MED.) hematocrit.

HEMATOPOIÉZĂ s. (BIOL.) hemopoieză.

HEMATÓZĂ s. (FIZIOL.) oxigenare, (înv.) oxidaţie. (~ sângelui.)

HEMERALOPÍE s. (MED.) cecitate diurnă, (pop.) orbul găinilor.

HEMIMETÁBOLĂ s. v. heterometabolă.

HEMIMORFÍT s. v. calamină.

HEMIPLEGIE DÚBLĂ s. v. diplegie.

HEMIPTÉR s. v. heteropter.

HEMOPOIÉZĂ s. v. hematopoieză.