HARABÁ s. (Mold.) şarabană. (~ cu doi cai.)

HARABABÚRĂ s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, răvăşeală, zăpăceală.

HARABAGÍE s. v. cărăuşie, cărăuşit.

HARACHÍRI s. seppuku. (Şi-a făcut ~.)

HARÁCI s. v. tribut.

HARAIMÁN s. v. balamuc, gălăgie, hărmă-laie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

HARAMÍN s. v. haiduc.

HARÂNG s. v. clopot.

HARBÚZ s. v. pepene.

HARBUZÁR s. v. pepenar

HARBUZĂRÍE s v. pepenărie.

HARECILUÍ vb. v. adjudeca, licita.

HARÉM s. serai. (~ turcesc.)

HARMÁTĂ s. v. tun.

HARNAŞAMÉNT s. (înv. şi reg.) săidăcărie, sărsam, şelământ, tacâm. (~ al unui cal.)

HÁRNIC adj. activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. şi Ban.) porav, (Mold. şi Bucov.) robaci, (prin Olt. şi Ban.) sârnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, râvnaci, râvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.)

HÁRNIC adj. v. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.

HÁRNICĂ s. v. pojarniţă, sunătoare.

HARPAGÓN s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

HÁRPĂ s. (MUZ.) (înv.) cinghie. (Cântă la ~.)

HARŞÁ s. v. cioltar, şabracă, valtrap.

HARTÁN s. v. halcă.

HÁRTĂ s. (GEOGR.) (înv.) mapă.

HÁRŢĂ s. v. încăierare.

HÁRŢĂ s. v. animozitate, arţag, bătălie, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, luptă, neînţelegere, război, vrajbă, zâzanie.

HARŢI s. pl. (BIS.) cârneleagă, (pop.) dulcele Crăciunului, săptămâna cărnii, săptămâna clisei, săptămâna curată, săptămâna de praguri, săptămâna hârţească, săptămâna hârţii, săptămâna împestriţată, săptămâna învârstată, săptămâna mistreaţă, săptămâna tărcată, săptămâna vârstată.

HASTÁT adj. v. lanceolat.

HÁŞMĂ s. v. praz.

HÁŞPOR s. v. hat, hotar, răzor.

HAT s. hotar, răzor, (reg.) căluşire, dorjincă, forgaşă, haşpor, mejdă, mejdină, meşghie, slog, (Transilv.) metă, miezuină. (~ între două ogoare.)