Toate definitiile

REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Re¹- + utila.

REUTILÁRE, reutilări, s. f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reutila.

REZISTIVITÁTE, rezistivități, s. f. (Fiz.) Mărime caracteristică fiecărui material, egală cu rezistența electrică a unui cub din materialul respectiv, având muchia egală cu unitatea; rezistență electrică specifică. – Din fr. résistivité.

REZONÁ, rezonez, vb. I. Intranz. (Înv.) A judeca, a gândi. – Din fr. raisonner, germ. raisonnieren.

REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat. 2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil: p. ext. accesibil. Prețuri rezonabile. – Din fr. raisonnable.

REZONÁNT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.

REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să intre în rezonanță (2) când se găsește într-un câmp de forțe periodice, datorită unui izvor de oscilații. – Din fr. résonateur.

REZORCÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, incoloră, solubilă în apă și alcool, cu slabă acțiune reducătoare, folosită ca revelator fotografic, ca materie primă în industria chimică și farmaceutică. – Din fr. résorcine.

REZULTÁ, pers. 3 rezúltă, vb. I. Intranz. A urma, a apărea ca o consecință logică; a decurge din..., a reieși, a izvorî. ♦ (Mat.; mai ales la calculele aritmetice) A avea drept rezultat; a ieși, a da. – Din fr. résulter.

REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.

REZULTÁNTĂ, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. Fig. Efectul îmbinat al unor cauze multiple. – Din fr. résultante, germ. Resultante.

REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ♦ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.

REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.

REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.

REZUMÁRE, rezumări, s. f. Acțiunea de a rezuma și rezultatul ei. – V. rezuma.

REZUMÁT, rezumate, s. n. Redare, prezentare pe scurt, scrisă sau orală, a ideilor unei lucrări, ale unei expuneri etc.; recapitulare succintă. ◊ Loc. adv. În rezumat = pe scurt, cu alte cuvinte, rezumând. – Din fr. résumé.

REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.

REZUMĂTÓR, -OÁRE, rezumători, -oare, adj. (Rar; și substantivat) Care rezumă (1), care prezintă un rezumat. – Rezuma + suf. -ător.

RIÁL, riali, s. m. Unitate bănească în Iran. [Pr.: ri-al] – Din fr. rial.

RIBOFLAVÍNĂ s. f. Termen folosit pentru a denumi vitamina B₂, care se găsește în lapte, ficat, rinichi, ouă, frunze verzi, iarbă. – Din fr. riboflavine.

RIBONUCLEÁZĂ s. f. Enzimă prezentă în sucurile digestive intestinale, cu acțiune specifică asupra acidului ribonucleic. [Pr.: -cle-a-] – Din fr. ribonucléase.

RIBONUCLÉIC, ribonucleici, adj. (În sintagma) Acid ribonucleic = acid care se găsește în toate celulele vegetale și animale, având un rol deosebit de important în procesele biologice. [Pr.: -cle-ic] – Din fr. ribonucléique.

RIBONUCLEOPROTEÍNĂ, ribonucleoproteine, s. f. (Biol.) Complex macromolecular alcătuit din proteine și acid ribonucleic. [Pr.: -cle-o-] – Din fr. ribonucléoprotéine, engl. ribonucleoprotein.

RIBOVÍRUS, ribovirusuri, s. n. (Biol.) Virus la care materialul ereditar este reprezentat de acidul ribonucleic. – Ribo[nucleu] + virus.

RIBÓZĂ s. f. (Biol.) Monozaharidă cu cinci atomi de carbon, caracteristică acizilor ribonucleici, component esențial al tuturor celulelor vii. – Din fr. ribose.

RIBOZÓM, ribozomi, s. m. (Biol.) Particulă citoplasmatică de dimensiuni foarte mici, formată din proteine și acizi ribonucleici. – Din fr. ribosome.

RICANÁ, ricanez, vb. I. Intranz. (Livr.) A râde batjocoritor, a rânji. – Din fr. ricaner.

RICANÁRE, ricanări, s. f. (Livr.) Faptul de a ricana; rânjet. – V. ricana.

RICERCÁR s. n. Compoziție muzicală polifonică, anterioară fugii, alcătuită din mai multe secțiuni (fiecare având tema sa proprie), care se cântă fără întrerupere, capriciu, fantezie. – Din it. ricercare.

RICÍN, ricini, s. m. Plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete; căpușă (Ricinus communis). ◊ Ulei (sau unt) de ricin = ulei extras din semințele acestei plante, cu proprietăți purgative, nesicativ, neinflamabil, păstrându-și aceeași consistență la variații mari de temperatură, folosit în industria farmaceutică sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum și în industria pielăriei, a cauciucului sintetic etc.; ricină. – Din lat. ricinus, germ. Rizinus.