Toate definitiile

REPICÁJ, repicaje, s. n. Repicare. – Din fr. repiquage.

RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii,adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.

RESTITÚȚIE, restituții, s. f. Restituire. ♦ Spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparținând acestuia din urmă, pe care primul stat și le-a însușit și le-a transportat fără drept pe teritoriul său. – Din fr. restitution.

RESTRẤNGE, restrấng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și organiza viața pe baze materiale mai modeste. – Re¹- + strânge (după fr. restreindre).

RESTRẤNGERE, restrângeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrânge și rezultatul ei. – V. restrânge.

RESTRẤNS, -Ă, restrânși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. – V. restrânge.

RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care îngrădește, care limitează, care creează restricții. – Din fr. restrictif.

RESTRÍCȚIE, restricții, s. f. Măsură care limitează, îngrădește un drept, o libertate etc. ◊ Loc. adv. Fără restricție = fără rezerve; pe deplin. [Var.: restricțiúne s. f.] – Din fr. restriction, lat. restrictio, -onis.

RESTRICȚIÚNE s. f. v. restricție.

RESTRINGÉNT, -Ă, restringenți, -te, adj., s. n. (Substanță) care restrânge țesuturile animale. – Din fr. restringent.

RESTRÍȘTE, (rar) restriști, s. f. (Pop.) Situație grea, primejdie în care se află cineva, șir de nenorociri care se abat asupra cuiva. – Probabil răs- + triște.

RESTRUCTURÁ, restructuréz, vb. I. Tranz. A schimba structura unui lucru organizat, a organiza pe baze noi. – Re¹- + structura.

RESTRUCTURÁRE, restructurări, s. f. Acțiunea de a restructura și rezultatul ei. – V. restructura.

RESURGÉNȚĂ, resurgențe, s. f. (Geol.) Izvor carstic intermitent; izbuc. – Din fr. résurgence.

RESUSCITÁ, resuscitéz, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Pr. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.

RESUSCITÁRE, resuscitări, s. f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei. – V. resuscita.

REȘAPÁ, reșapéz, vb. I. Tranz. A reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânză. – Din fr. rechaper.

REȘAPÁBIL, -Ă, reșapabili, -e, adj. (Despre anvelopele roților) Care poate fi reșapat. – Reșapa + suf. -bil.

REȘAPÁRE, reșapări, s. f. Acțiunea de a reșapa. – V. reșapa.

REȘAPÁT, -Ă, reșapați, -te, adj. (Despre anvelopele roților) Căruia i s-a adăugat un nou strat de cauciuc. – V. reșapa.

REȘARJÁ, reșarjéz, vb. I. Tranz. A încărca cuptorul cu o nouă șarjă. – Din fr. recharger.

REȘARJÁRE, reșarjări, s. f. Acțiunea de a reșarja. – V. reșarja.

RÉȘCĂ, reșce, s. f. Unealtă de pescuit în formă de sac, confecționată din plasă și purtată de pescari în două bărci, folosită la adâncimi mari. – Et. nec.

REȘEDÍNȚĂ, reședințe, s. f. Sediul unei autorități sau al unei persoane (oficiale); localitate sau clădire în care se află acest sediu. ◊ Loc. adj. De reședință = care servește drept sediu unei autorități sau unei persoane. – Din fr. résidence (după ședință).

REȘIȚEÁN, -Ă, reșițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Reșița. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Reșița. – Reșița (n. pr.) + suf. -ean.

REȘIȚEÁNCĂ, reșițence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Reșița. ♦ Locuitoare din municipiul Reșița. – Reșițean + suf. -că.

REȘLEFUÍ, reșlefuiésc, vb. IV. Tranz. A șlefui din nou pentru a netezi mai bine, pentru a da o formă mai bună. – Re¹- + șlefui.

REȘLEFUÍRE, reșlefuiri, s. f. Acțiunea de a reșlefui. – V. reșlefui.

REȘLEFUÍT, -Ă, reșlefuiți, -te, adj. Care a fost șlefuit încă o dată. – V. reșlefui.

REȘÓU, reșouri, s. n. Aparat de încălzit, electric sau cu gaz, întrebuințat la bucătărie și în laborator. – Din fr. réchaud.