LÁCĂT ~e n. Dispozitiv de metal pentru încuierea unei uşi, prevăzut cu o toartă care se trece prin două belciuge fixate la uşă. /<ung. lakat
LACERÁ, lacerez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfâşia, a rupe în bucăţi. – Din fr. lacérer.
LACERÁRE, lacerări, s.f. (Livr.) Acţiunea de a lacera. – V. lacera.
LACERÁT, -Ă, laceraţi, -te, adj. (Livr.) Rupt în bucăţi. – V. lacera.
LACERTILIÁN, lacertilieni, s.m. (La pl.) Subordin de reptile ovipare, cu corpul alungit şi acoperit cu solzi cornoşi; (şi la sg.) reptilă din acest subordin. [Pr.: -li-an] – Din fr. lacertiliens.
LACHÉRDĂ, lacherde, s.f. Pălămidă (cu greutatea de peste două kilograme) care, după sărare şi afumare, este conservată în ulei. – Din ngr. lakérda.
LACHÉRD//Ă ~e f. 1) Peşte marin răpitor de talie medie, albastru-închis pe spinare, cu aripioare spinoase şi cu mulţi dinţi; pălămidă. 2) Produs alimentar obţinut din carnea acestui peşte prin sărare şi afumare. /<ngr. lakérda
LACHÉU, lachei, s.m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.
LACHÉ//U ~i m. 1) Servitor la curţile boiereşti; valet; fecior. 2) fig. Persoană josnică şi servilă; slugoi. /<fr. laquais
LÁCOM, Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă şi bea cu poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult, mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la“, „de“, „după“) Avid, nesăţios. – Din sl. lakomŭ.
LÁCOM ~ă (~i, ~e) 1) Care bea şi mănâncă mult şi cu poftă; care nu se poate reţine de la mâncare. 2) fig. Care este stăpânit de dorinţa de a avea cât mai mult; hrăpăreţ. /<sl. lakomu
LACÓNIC, -Ă, laconici, -ce, adj. (Despre vorbire, stil) Care se exprimă în puţine cuvinte; scurt, succint, concis, lapidar. ♦ (Despre oameni) Care vorbeşte puţin (şi precis). – Din fr. laconique.
LACÓNI//C ~că (~ci, ~ ce) şi adverbial 1) (despre vorbire) Care constă din puţine cuvinte; concis; lapidar; succint. 2) (despre persoane) Care vorbeşte puţin şi precis. /<fr. laconique
LACONÍSM s.n. Însuşirea de a fi laconic; exprimare laconică. – Din fr. laconisme.
LACONÍSM n. Caracter laconic; exprimare laconică; concizie. /<fr. laconisme
LÁCOVIŞTE s.f. v. lăcovişte.
LÁCRĂ s.f. v. raclă.
LÁCRĂMĂ s.f. v.lacrimă.
LÁCRIMA-CHRISTI s.n. Vin muscat care provine din viile de la poalele Vezuviului. ♦ Varietate de viţă de vie italiană care produce vinul cu acelaşi nume. [Pr.: -cristi] – Cuv. lat.
LACRIMÁL, -Ă, lacrimali, -e, adj. Care se referă la lacrimi. ♢ Glandă lacrimală = glandă din cavitatea orbitală care produce lichidul ce umezeşte ochiul. Canal lacrimal = canal prin care lichidul produs de glandele lacrimale se scurge din orbita ochiului în fundul gurii. – Din fr. lacrymal.
LACRIMÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de lacrimi; propriu lacrimilor. 2) Care secretă lacrimi. Glandă ~ă. ♢ Canal ~ canal prin care se scurg lacrimile. 3) fig. Care emoţionează puternic; care trezeşte lacrimi. [Sil. la-cri-] /<fr. lacrymal
LÁCRIMĂ, lacrimi, s.f. 1. Secreţie lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezeşte suprafaţa globilor oculari şi care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ♢ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioşare, de emoţie etc. [Var.: (pop.) lácrămă s.f.] – Lat. lacrima.
LÁCRIM//Ă ~i f. 1) Lichid incolor secretat de glandele lacrimale, care umezeşte ochii. ♢ Cu ~i în ochi gata-gata să plângă. În ~i plângând (de durere). 2) Strop, picătură din acest lichid. [G.-D. lacrimii] /<lat. lacrima
LACRÍMOGEN, -Ă, lacrimogeni, -e, adj. (Despre substanţe) Care provoacă secreţia lacrimilor. ♦ Fig. (Ir. şi depr.) Care emoţionează, produce plânsul (cu mijloace facile). Film lacrimogen. – Din fr. lacrymogène.
LACRIMOGÉN ~ă (~i, ~e) 1) (despre substanţe) Care provoacă secreţia lacrimilor. Gaz ~. 2) fig. iron. Care provoacă emoţii superficiale (prin mijloace facile). Film ~. /<fr. lacrimogene
LACTALBUMÍNĂ s.f. Albumină prezentă în lapte. – Din fr. lactalbumine.
LACTALBUMÍNĂ f. Albumină prezentă în lapte. /<fr. lactalbumine
LACTÁMĂ s.f. Compus organic obţinut din aminoacizi şi folosit ca materie primă pentru fabricarea unor fibre sintetice. – Din fr. lactame, germ. Laktam.
LACTÁRIU, lactarii, s.n. (Med.) Centru de colectare şi distribuire a laptelui de mamă. – Din fr., lat. lactarium.
LACTÁT1, lactaţi, s.m. Sare a acidului lactic. ♢ (Fam.) Lactat de calciu = sare de calciu a acidului lactic folosită în tratamentul spasmofiliei, tetaniei, rahitismului etc. – Din fr. lactate.
