Toate definitiile
LUPOÍD, -Ă, lupoizi, -de, adj. (Med.) Asemănător cu lupusul. [Pr.: -po-id] – Din fr. lupoïde.
LUSTRÍN s. n. Țesătură subțire de mătase (naturală sau artificială) sau de bumbac, având un luciu specific. [Var.: lustrínă, s. f.] – Din fr. lustrine, it. lustrino.
LUTH, luthuri, s. n. Vechi instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta. – Din fr. luth. Cf. it. liuto.
LUȚÁRNĂ, s. f. v. lucernă.
LUȚÉRNĂ, s. f. v. lucernă.
LABIÁT, -Ă, labiați, -te, adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. ♦ (Substantivat, f.pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-at] – Din fr. labié.
LATIFUNDIÁR, -Ă, latifundiari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă întinse domenii agricole; mare moșier, mare bogătaș. [Pr.: -di-ar] – Latifundiu + suf. -ar.
LABIALIZÁ, labializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) pronunța printr-o mișcare suplimentară de rotunjire a buzelor. [Pr.: -bi-a-] – Din fr. labialiser.
LÁCĂT, lacăte, s. n. Încuietoare alcătuită dintr-un corp care conține mecanismul de încuiere cu cheia și o toartă care se petrece prin două belciuge (unul prins în partea fixă și celălalt în partea mobilă a obiectului care trebuie închis). ◊ Expr. A avea (sau a-și pune) lacăt la gură = a-și impune tăcere. [Var.: (reg.) lăcátă s. f., lăcát s. n.] – Din magh. lakat.
LACHÉU, lachei, s. m. 1. Servitor în casele aristocrate îmbrăcat în livrea; fecior, valet. 2. Fig. Persoană slugarnică, servilă. – Din fr. laquais.
LÁDĂ, lăzi s. f. Cutie mare de scânduri, de tablă, de carton etc. în care se păstrează sau se transportă diferite lucruri. – Din germ. Lade.
LÁITMOTIV, laitmotive, s. n. Motiv ritmic, melodic sau armonic dintr-o compoziție muzicală, care caracterizează un personaj, o situație etc. și care revine ori de câte ori apare în scenă personajul sau situația dată; p. gener. fragment sau motiv muzical repetat. ♦ Fig. Idee călăuzitoare a unei lucrări științifice, literare etc., repetată și subliniată în mai multe rânduri. [Scris și: leit-motiv] – Din germ. Leitmotiv.
LAMÉLĂ, lamele, s. f. 1. Mică placă subțire de metal, de sticlă sau de lemn, cu diferite întrebuințări tehnice. 2. Foiță subțire în structura unor corpuri sau a unor organe. – Din fr. lamelle.
LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.
LAPÓN, -Ă, laponi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o populație băștinașă din regiunile extrem-nordice ale Europei. 2. Adj. Care aparține laponilor (1), care se referă la laponi, caracteristic laponilor. – Din fr. lapon.
LÁSER, lasere, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisiune forțată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.
LAȘ, -Ă, lași, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) fricos, mișel. 2. Adj. Care demonstrează, trădează lipsă de curaj și de sentiment al onoarei. – Din fr. lâche.
LATINÉȘTE adv. În limba latină. – Latin + suf. -ește.
LATRÍNĂ, latrine, s. f. Closet (rudimentar), privată, hazna. – Din lat. latrina, fr. latrine.
LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.
LĂCRIMÁ, lăcrimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, înduioșare etc.); a plânge (ușor), a lăcrima. 2. Intranz. și refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a înduioșării, a unei boli etc.); a (se) înlăcrima. [Var.: lăcrămá vb. I.] – Din lat. lacrimare.
LĂCRIMÁRE, lăcrimări, s. f. Faptul de a lăcrima. [Var.: lăcrămáre s. f.] – V. lăcrima.
LĂMẤIE, lămâi, s. f. Fructul lămâiului, de formă sferică alungită, cu coaja galbenă, aromată și cu miezul acru, bogat în vitamine. [Pr.: -mâ-ie] [Var.: (reg.) alămấie s. f.] – Din ngr. lemóni.
LĂMURÍRE, lămuriri, s. f. Acțiunea de a (se) lămuri și rezultatul ei; clarificare, deslușire, explicație (suplimentară). – V. lămuri.
LĂPTÁR, lăptari, s. m. Bărbat care se ocupă cu vânzarea sau colectarea laptelui. – Lapte + suf. -ar.
LĂRGÍ, lărgesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face (mai) larg; a da sau a căpăta lărgime; a (se) întinde. ♦ Fig. A da amploare, a extinde. ♦ Fig. A se împrăștia, a se răspândi. – Din larg.
LĂȚÍME, lățimi, s. f. Însușirea de a fi lat; cea mai mică dintre cele două dimensiuni liniare ale unei suprafețe plane dreptunghiulare; întindere opusă lungimii. ♦ Dimensiunea mijlocie a unui corp paralelipipedic. – Lat + suf. -ime.
LĂTRÁRE, lătrări, s. f. (Înv.) Lătrat. – V. lătra.
LĂUDÁ, láud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte prețuirea, stima față de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine însuși cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simți? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [Pr.: -lă-u-] – Din lat. laudare.
LEAC, leacuri, s. n. (Pop.) 1. Mijloc folosit în tratarea unei boli; medicament, doctorie, tratament, remediu. ◊ Iarbă (sau buruiană) de leac = plantă medicinală. ◊ Expr. A căuta (pe cineva sau ceva) ca iarba de leac sau a umbla (după cineva sau ceva) ca după iarba de leac = a căuta cu înfrigurare, pretutindeni. A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace. A găsi (cuiva) leacul = a găsi mijlocul de a stăpâni pe cineva, de a rezolva ceva, a găsi ac de cojocul cuiva. 2. (În expr.) Fără (de) leac de... = fără nici un pic de... (În construcții negative) (Nici) de leac = câtuși de puțin, deloc. – Din sl. lĕkŭ.