Toate definitiile

ACREDITÍV, acreditive, s. n. 1. Sumă de bani special rezervată de un cumpărător din contul său, la o bancă ce deservește un furnizor, pentru ca acestuia să i se facă plata în momentul în care dovedește predarea furniturilor în condițiile stabilite înainte prin contract. 2. Document financiar de decontare prin intermediul băncii sau al unei case de economii. – Din fr. accréditif, germ. Akkreditiv.

ACRESCĂMẤNT, acrescăminte, s. n. Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament. – După fr. accroissement.

ACRESCÉNT, -Ă, acrescenți, -te, adj. (Despre părțile unei plante) Care crește și după fecundare. – Din fr. accrescent.

ACRÍ, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. a se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru².

ACRIBÍE s. f. (Livr.) Exactitate, corectitudine în cercetarea științifică; p. gener. seriozitate, conștiinciozitate. – Din fr. acribie.

ACRIBOLOGÍE s. f. Precizie în folosirea cuvintelor; corectitudine în respectarea proprietății termenilor; alegere riguroasă a cuvintelor. ♦ Studiul preciziei maxime în cercetarea științifică. – Din fr. acribologie.

ACRIDÍNĂ, acridine, s. f. Combinație organică, incoloră, care se găsește în gudroanele cărbunilor de pământ și care este folosită în industria coloranților, farmaceutică etc. – Din fr. acridine.

ACRILÁT, acrilați, s. m. Material plastic sintetic folosit în stomatologie pentru confecționarea protezelor, a diverselor aparate și suporturi dentare etc. – Din fr. acrylate.

ACRÍLIC, -Ă, acrilici, -ce, adj. 1. (Chim.; în sintagma) Acid acrilic = lichid incolor cu miros înțepător obținut prin oxidarea acroleinei și folosit la fabricarea unor materiale sintetice. 2. (Despre produse industriale) Care este obținut cu ajutorul derivaților acidului acrilic (1). Fibră acrilică. – Din fr. acrylique.

ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Acru² + suf. -ime.

ACRIMONÍE s. f. (Livr.) Atitudine plină de ironie usturătoare; sarcasm. – Din fr. acrimonie.

ACRIMONIÓS, -OÁSĂ, acrimonioși, -oase, adj. (Livr.) Care denotă acrimonie, plin de ironie; sarcastic. Limbaj acrimonios. [Pr.: -ni-os] – Din fr. acrimonieux.

ACRINÍE s. f. Lipsă de secreție sau de excreție a unei glande. – Din fr. acrinie.

ACRÍRE, acriri, s. f. Acțiunea de a (se) acri ◊ Acrirea vinului = boală a vinului, provocată de bacterii acetice, care oțetesc vinul. – V. acri.

ACRÍȘ s. n. (Reg.) Zer înăcrit, jintiță etc. întrebuințate la înăcrirea mâncării. – Acru² + suf. -iș.

ACRIȘÓR, -OÁRĂ, acrișori, -oare, adj. Diminutiv al lui acru². – Acru² + suf. -ișor.

ACRÍT, -Ă, acriți, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru². ♦ Fig. (Despre oameni) Morocănos, ursuz, dificil. 2. (Despre alimente) Alterat, stricat. – V. acri.

ACRITÚRĂ, acrituri, s. f. Aliment acru; (în special) murătură. ♦ Epitet dat unei persoane ursuze, morocănoase, rele. – Acri + suf. -tură.

ACRÍU, -ÍE, acrii, adj. (Rar) Cam acru²; acrișor; acruț. – Acru² + suf. -iu.

ACROBÁT, -Ă, acrobați, -te, s. m. și f. Gimnast care execută exerciții de echilibristică. ♦ Fig. Persoană inconsecventă în comportare, în idei etc.; persoană care caută să epateze, să iasă din comun. – Din fr. acrobate.

ACROBÁTIC, -Ă, acrobatici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. (Ca) de acrobat, privitor la acrobați sau la acrobație. 2. S. f. Arta de a face acrobații, arta acrobatului; acrobație (2). – Din fr. acrobatique.

ACROBAȚÍE, (1) acrobații, s. f. 1. Exercițiu dificil de echilibristică, de gimnastică etc. ♦ Fig. (La pl.) Sforțări neobișnuite pentru a ieși dintr-o situație grea, dintr-o încurcătură. 2. Arta sau profesiunea acrobatului. – Din fr. acrobatie.

ACROCEFÁL, -Ă, acrocefali, -e, adj. Cu craniul ascuțit, conic, cu creștetul țuguiat. – Din fr. acrocéphale.

ACROCEFALÍE s. f. Malformație a craniului, constând în aspectul ascuțit, conic al cuții craniene; oxicefalie. – Din fr. acrocéphalie.

ACROCIANÓZĂ s. f. Sindrom de boală manifestat prin răcirea și prin aspectul vânăt-albăstrui și umed al mâinilor și uneori al picioarelor, din cauza unor tulburări de circulație. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. acrocyanose.

ACROFOBÍE s. f. Teamă patologică de locuri înalte. – Din fr. acrophobie.

ACROLEÍNĂ, acroleine, s. f. Aldehidă nesaturată, care se obține prin distilarea glicerinei cu acid sulfuric și care se prezintă ca un lichid cu miros înecăcios, lacrimogen. [Pr.: -le-i-] – Din fr. acroléine.

ACROLÍT, acrolite, s. n. Statuie ale cărei extremități sunt executate din piatră sau din marmură, iar corpul din alte materiale. – Din fr. acrolithe.

ACROMANÍE s. f. (Rar) Grad extrem de nebunie. – Din fr. acromanie.

ACROMÁT, -Ă, acromați, -te, adj., s. m. (Obiectiv fotografic) căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică. – Din germ. Achromat, fr. achromat.