Toate definitiile
ACTUALIZÁRE, actualizări, s. f. Acțiunea de a actualiza. [Pr.: -tu-a-] – V. actualiza.
ACTUALMÉNTE adv. În momentul de față, în prezent; acum. [Pr.: -tu-al] – Din fr. actuellement.
ACTUÁR, actuari, s. m. 1. Specialist în calcule statistice privitoare la asigurări și, în general, la probleme financiare. 2. Scrib care redacta procesele-verbale la romani. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. actuaire, lat. actuarius.
ACTUARIÁT s. n. Totalitatea operațiilor și normelor pe baza cărora, folosind teoria probabilităților și statistica matematică, se efectuează calcule financiare (privitoare mai ales la asigurări). [Pr.: -tu-a-ri-at] – Actuar + suf. -iat.
ACȚIONÁ, acționez, vb. I. 1. Intranz. A întreprinde o acțiune, o faptă etc. ◊ Expr. (Tranz.) A acționa (pe cineva) în justiție (sau în judecată) = a intenta un proces, a da în judecată. ♦ A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva; a avea efect. 2. Tranz. (Mec.) A pune în mișcare, a face să funcționeze. ♦ A realiza prin comenzi un anumit regim de funcționare a unui sistem tehnic. [Pr.: -ți-o] – Din fr. actionner.
ACȚIONÁR, -Ă, acționari, -e, s. m. și f. Persoană care posedă acțiuni (II) [Pr.: -ți-o-] – Din fr. actionnaire.
ACȚIONÁRE, acționări, s. f. Faptul de a acționa. [Pr.: -ți-o-] – V. acționa.
ACȚIÚNE, acțiuni, s. f. I. 1. Desfășurare a unei activități; faptă întreprinsă (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de acțiune = om întreprinzător, energic, care acționează repede. ◊ Expr. A pune în acțiune = a pune în mișcare. A trece la acțiune = a întreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armată”) Operație militară. ♦ (Gram.) Ceea ce exprimă verbul (o stare, o mișcare, un proces etc.). 2. Desfășurare a întâmplărilor într-o operă literară; fabulație, subiect, intrigă. 3. Efect, exercitare a unei influențe asupra unui obiect, a unui fenomen. Acțiunea substanțelor otrăvitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. Hârtie de valoare, care reprezintă o parte anumită, fixă și dinainte stabilită, a capitalului unei societăți și care dă deținătorului dreptul să primească dividende. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. action, lat. actio, -onis.
ACÚ adv. v. acum.
ACUARÉLĂ, acuarele, s. f. 1. Tehnică picturală în care sunt întrebuințate culori diluate cu apă. 2. Vopsea solidă care se întrebuințează în acuarelă (1). 3. Pictură executată în acuarelă (1). [Pr.: -cu-a-] – Din fr. aquarelle.
ACUARELÍST, -Ă, acuareliști, -ste, s. m. și f. Pictor specializat în acuarelă (3). [Pr.: -cu-a-] – Din fr. aquarelliste.
ACUFUNDÁ vb. I. v. cufunda.
ACUITÁTE s. f. 1. (Livr.) Capacitate a organelor de simț de a percepe excitații oricât de slabe și de a diferenția excitații foarte asemănătoare între ele; ascuțime, agerime. ◊ Loc. adv. Cu acuitate = cu necesitate, în mod imperios. 2. Grad de înălțime pe care îl poate atinge o voce sau un instrument muzical. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. acuité.
ACULEÁT, -Ă, aculeați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre insecte) Care are ac. 2. S. f. (La pl.) Grup de insecte himenoptere care au ovipozitorul terminat cu un ac; (și la sg.) insectă care face parte din acest grup. [Pr.: -le-at] – Din lat. aculeatus, fr. aculéates.
ACULEIFÓRM, -Ă, aculeiformi, -e, adj. De forma unui ac. [Pr.: -le-i-] – Din fr. aculéiforme.
ACULEÓL, aculeoli, s. m. Ac mic al unor plante; ghimpe, spin1. [Pr.: -le-ol] – Din fr. aculéole.
ACULÉU, aculei, s. m. Ghimpe, spin. – Din lat. aculeus.
ACULTURÁȚIE s. f. Preluare de către o comunitate a unor elemente de cultură materială și spirituală sau a întregii culturi a unei comunități aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare. – Din fr. acculturation.
ACÚM adv. 1. În prezent, în momentul de față; actualmente. ◊ Expr. Acu-i acu = a sosit clipa hotărâtoare. ♦ În împrejurările actuale. 2. Îndată, imediat, numaidecât, acuși, acușica, amuși. 3. Înainte cu... Acum doi ani. [Var.: acú, acúma adv.] – Lat. eccum modo.
ACÚMA adv. v. acum.
ACUMBÉT, -Ă, acumbeți, -te, adj. (Despre părți ale plantelor) Culcat. – După lat. accumbens, -ntis.
ACUMETRÍE s. f. Metodă de examinare medicală care constă în măsurarea acuității auditive cu ajutorul acumetrului. – Din fr. acumétrie.
ACUMÉTRU, acumetre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se măsoară acuitatea auditivă. – Din fr. acumètre.
ACUMINÁT, -Ă, acuminați, -te, adj. (Despre frunze, fructe etc.) Care se termină printr-un vârf lung și ascuțit. – Din fr. acuminé, lat. acuminatus.
ACUMULÁ, acumulez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina. – Din fr. accumuler, lat. accumulare.
ACUMULÁRE, acumulări, s. f. 1. Acțiunea de a acumula și rezultatul ei. 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Acumulare de capital = transformarea plusvalorii în capital în procesul reproducției lărgite a capitalului. Fond de acumulare = parte a unui venit folosită pentru acumulare. Rata acumulării = raportul dintre fondul de acumulare și venitul pe baza căruia se formează. 3. (Geogr.; urmat de determinări) Proces de depunere a materialului transportat de ape, vânturi, ghețari etc. – V. acumula.
ACUMULÁT, -Ă, acumulați, -te, adj. Care este strâns, adunat (în timp). – V. acumula.
ACUMULATÍV, -Ă, acumulativi, -e, adj. (Rar) Care acumulează. – Din fr. accumulatif.
ACUMULATÓR, acumulatori, s. n. Aparat sau rezervor care înmagazinează energie electrică. – Din fr. accumulateur.
ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. – Din fr. accoupler.