Toate definitiile
ACTINOMÉTRIC, -Ă, actinometrici, -ce, adj. Referitor la actinometrie. – Din fr. actinométrique.
ACTINOMETRÍE s. f. Capitol al fizicii care se ocupă cu măsurarea și studiul radiațiilor electromagnetice (solare, terestre, atmosferice). – Din fr. actinométrie.
ACTINOMÉTRU, actinometre, s. n. Aparat care servește la măsurarea intensității radiațiilor electromagnetice din atmosferă. – Din fr. actinomètre.
ACTINOMICÉTE s. n. pl. Grup de microorganisme foarte răspândite în natură, înrudite cu ciupercile inferioare, dintre care unele sunt purtătoare de boli pentru om și animale, iar altele produc antibiotice. – Din fr. actinomycètes.
ACTINOMICÓZĂ s. f. 1. Boală infecțioasă (la oameni și la animale) provocată de anumite ciuperci și bacterii, care se manifestă prin apariția unor abcese cronice. 2. (În sintagma) Actinomicoza cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies; râia cartofului. – Din fr. actinomycose.
ACTINOMÓRF, -Ă, actinomorfi, -e, adj. (Despre flori) Cu simetrie radială. – Din fr. actinomorphe.
ACTINÓN s. n. Izotop al radonului, obținut prin dezintegrarea actiniului. – Din fr. actinon.
ACTINOPTERIGIÁN, actinopterigieni, s. m. Subclasă de pești fosili, osoși, apărută din mezozoic, din care face parte majoritatea peștilor actuali; exemplar din această subclasă. – Cf. fr. actinoptérygiens.
ACTINÓT s. m. Silicat natural hidratat de calciu, magneziu și fier din grupa amfibolilor, frecvent în șisturile cristaline. – Din fr. actinote.
ACTINOTERAPÍE s. f. Tratament medical în care se folosesc radiații luminoase, ultraviolete sau infraroșii, aplicat în special în rahitism. – Din fr. actinothérapie.
ACTÍV, -Ă, activi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care participă (în mod efectiv) la o acțiune; harnic, vrednic. ◊ Membru activ = membru al unei organizații, societăti, instituții etc. având anumite obligații și bucurându-se de drepturi depline în cadrul acelei organizații. Metodă activă = metodă de predare care stimulează activitatea personală a elevilor. ♦ (Mil.) Care este în serviciu efectiv, sub steag. Apărare activă = apărare care folosește contraatacuri, pentru a slăbi și a nimici forțele inamice. 2. (Despre corpuri sau substanțe) Care realizează (intens) un anumit fenomen, un anumit efect etc. ◊ (Chim.) Corp activ = corp care intră ușor în reacție. 3. (Despre diateza verbală) Care exprimă faptul că subiectul săvârșește acțiunea. ♦ (Despre vocabular) Care este folosit în mod frecvent în vorbire. 4. (Despre operații, conturi, bilanțuri) Care se soldează cu un profit, cu un beneficiu. II. S. n. 1. Totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice și juridice. 2. Totalitatea mijloacelor economice concrete care aparțin unei întreprinderi, instituții sau organizații economice; parte a bilanțului unde se înscriu aceste mijloace. 3. (În expr.) A avea ceva la activul său = a fi autorul unei acțiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o acțiune (gravă) pe seama cuiva. 4. Colectiv de persoane care activează intens în domeniul vieții politice și obștești sub conducerea organizațiilor partidului clasei muncitoare sau a organizațiilor de masă. – Din fr. actif, lat. activus; (II și) rus. aktiv.
ACTIVÁ, activez vb. I. 1. Intranz. A desfășura o activitate susținută. 2. Tranz. A intensifica, a înviora o activitate, un proces etc. 3. Refl. A intra în cadrele active ale armatei. – Din fr. activer.
ACTIVÁNT, -Ă, activanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. Activator. 2. S. m. Reactiv anorganic folosit în flotația minereurilor. – Din fr. activant.
ACTIVÁRE, activări, s. f. Acțiunea de a (se) activa. ♦ Operație prin care se obține creșterea reactivității unei substanțe. – V. activa
ACTIVATÓR, -OÁRE, activatori, -oare, adj., s. n. (Substanță) care realizează o activare; activant. – Activa + suf. -tor.
ACTIVÍST, -Ă, activiști, -ste, s. m. și f. (Ieșit din uz) Membru al unei organizații de partid sau de masă, care se consacra (exclusiv) muncii în acea organizație. ◊ Activist cultural = activist care lucra în domeniul vieții culturale. – Din rus. aktivist.
ACTIVITÁTE, activități, s. f. Ansamblu de acte fizice, intelectuale și morale făcute în scopul obținerii unui anumit rezultat; folosire sistematică a forțelor proprii într-un anumit domeniu, participare activă și conștientă la ceva; muncă, ocupație, îndeletnicire, lucru. ♦ Sârguință, hărnicie. 2. (În sintagma) Activitate solară = totalitatea fenomenelor care se produc în păturile exterioare ale suprafeței soarelui și care pot influența suprafața terestră. 3. (Fiz.) Numărul de particule emise pe secundă de o sursă radioactivă. – Din fr. activité, lat. activitas, -atis.
ACTIVIZÁ, activizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să lucreze mai intens. ♦ A grăbi desfășurarea unui proces, a unui fenomen etc. – Activ + suf. -iza.
ACTIVIZÁRE, activizări, s. f. Acțiunea de a activiza. – V. activiza.
ACTIVIZATÓR, -OÁRE, activizatori, -oare, adj. Care activizează. – Activiza + suf. -tor.
ACTÓR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. [Var.: (înv.) aftór s. m.] – Din fr. acteur, lat. actor.
ACTORÁȘ, actorași s. m. (Depr.) Diminutiv al lui actor. – Actor + suf. -aș.
ACTORICÉSC, -EÁSCĂ, actoricești, adj. Care ține de actori, privitor la actori. – Actor + suf. -icesc.
ACTORÍE s. f. Profesiunea de actor. – Actor + suf. -ie.
ACTORÍȚĂ, actorițe, s. f. (Înv.) Actriță. – Actor + suf. -iță.
ACTRÍȚĂ, actrițe, s. f. Artistă dramatică ce interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc.; actoriță. – Din fr. actrice.
ACTUÁL, -Ă, actuali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care există sau se petrece în prezent, în momentul de față. ♦ Care are importanță pentru vremea de față; de acum. ♦ De actualitate, la ordinea zilei. ♦ Real. [Pr.: -tu-al] – Din fr. actuel, lat. actualis.
ACTUALÍSM s. n. Principiu metodologic de cercetare a istoriei Pământului, bazat pe compararea fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. actualisme.
ACTUALITÁTE, actualități, s. f. Ceea ce este actual; eveniment, întâmplare curentă, timpul de față, prezent2. ◊ Loc. adj. De actualitate = care se petrece sau interesează în clipa de față, care corespunde prezentului. ♦ Ceea ce este actual; (la pl.) evenimente curente, la ordinea zilei. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. actualité.
ACTUALIZÁ, actualizez, vb. I. Tranz. A face să fie actual, a (re)aduce în prezent; a face să corespundă gusturilor, cerințelor prezentului; p. ext. a reînvia ceva. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. actualiser.