Toate definitiile

ACROMÁTIC, -Ă, acromatici, -ce, adj. (Despre lentile sau despre un sistem de lentile) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente, care nu prezintă aberație cromatică. – Din fr. achromatique.

ACROMATÍSM s. n. Proprietate a unei lentile sau a unui sistem de lentile de a fi acromatice. – Din fr. achromatisme.

ACROMATIZÁ, acromatizez, vb. I. Tranz. A corecta sau a înlătura aberația cromatică. – Din fr. achromatiser.

ACROMATIZÁRE, acromatizări, s. f. Acțiunea de a acromatiza și rezultatul ei. – V. acromatiza.

ACROMATOPSÍE s. f. Defect de vedere care constă în incapacitatea de a distinge toate culorile sau numai o parte din ele. – Din fr. achromatopsie.

ACROMEGALÍE s. f. Boală endocrină care se manifestă prin dezvoltarea exagerată a capului și a membrelor. – Din fr. acromégalie.

ACROMICRÍE s. f. Stare patologică manifestată prin oprirea din creștere a capului și a membrelor, din cauza unui dereglaj hormonal al hipofizei. – Din fr. acromicrie.

ACROMÍE s. f. Decolorare congenitală a pielii, ca urmare a dispariției pigmentului colorant. – Din fr. achromie.

ACROMIÓN, acromioane, s. n. Apofiză a omoplatului care se articulează cu clavicula. [Pr.: -mi-on] – Din fr. acromion.

ACRÓNIC, -Ă, acronici, -ce, adj. Fără legătură cu timpul; atemporal. – Din fr. acronique.

ACROPARESTEZÍE s. f. Tulburare de sensibilitate manifestată la extremitățile corpului. – Din fr. acroparesthésie.

ACRÓPOLĂ, acropole, s. f. Citadelă în orașele din vechea Grecie, așezată pe o înălțime și adăpostind principalele edificii publice. – Din fr. acropole.

ACROSPÓR, acrospori, s. m. Spor dezvoltat la extremitatea unei celule de reproducere, caracteristic ciupercilor. – Din fr. acrospore.

ACROSTÍH, acrostihuri, s. n. Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt (nume propriu, dedicație etc.) sau o propoziție. – Din ngr. akróstichon, fr. acrostiche.

ACROSTÓL, acrostoluri, s. n. Parte înaltă a extremităților unei corăbii. ♦ (La pl.) Ornamentele, sculpturile de la prora unei nave. – Din fr. acrostole.

ACROȘÁ, acroșez, vb. I. Tranz. 1. A atârna, a agăța, a prinde. 2. (Sport) A opri, a intercepta mingea în aer. ♦ A opri, a intercepta pucul la hochei. – Din fr. accrocher.

ACROȘÁJ, acroșaje, s. n. 1. Acroșare. 2. Oprire, interceptare a mingii sau a pucului. – Din fr. accrochage.

ACROȘÁRE, acroșări, s. f. Acțiunea de a acroșa și rezultatul ei; acroșaj (1). – V. acroșa.

ACROTÉRĂ, acrotere, s. f. Mic piedestal așezat în vârful sau la extremitățile unui fronton pentru a susține vase, statuete sau alte ornamente; p. ext. statuie, vas sau ornament așezat pe acest piedestal. – Din fr. acrotère.

ÁCRU¹, acri, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m²). – Din fr. acre.

ÁCRU², -Ă, acri, -e, adj. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

ACRÚȚ, -Ă, acruți, -e, adj. (Rar) Acrișor. – Acru² + suf. -uț.

ACT, acte, s. n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligație, identitatea cuiva etc. ◊ Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăția cuiva. 2. Manifestare a activității umane; acțiune, faptă, fapt. ◊ Expr. A lua act (de ceva) = a declara în mod formal că a luat cunoștință (de ceva). A face act de prezență = a apărea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politețe. A face un act de dreptate = a recunoaște meritele și drepturile unei persoane nedreptățite. ♦ Rezultatul unei activități conștiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde către realizarea unui scop. 3. Diviziune principală a unei opere dramatice, reprezentând o etapă în desfășurarea acțiunii. – Din lat. actum, fr. acte.

ÁCTA s. n. pl. Colecție de documente, registre, condici privitoare la o anumită instituție, persoană sau problemă. – Cuv. lat.

ACTÍNIC, -Ă, actinici, -ce, adj. (Despre radiații) Capabil să producă reacții (foto) chimice. – Din fr. actinique.

ACTINÍDE s. n. Grup de 14 elemente din sistemul periodic al lui Mendeleev, situate după actiniu, având proprietăți asemănătoare cu ale acestuia. – Din fr. actinides, germ. Aktiniden.

ACTÍNIE, actinii, s. f. Animal de mare din încrengătura celenteratelor, fixat pe stânci, variat colorat, cu aspect de floare și cu orificiul bucal înconjurat de tentacule; anemonă-de-mare, dedițel-de-mare (Actinia) – Din fr. actinie.

ACTÍNIU s. n. Element radioactiv descoperit în minereurile din care s-a extras radiul. – Din fr. actinium.

ACTINOGRÁF, actinografe, s. n. Actinometru înregistrator. – Din fr. actinographe.

ACTINOGRAFÍE s. f. Procedeu de pregătire în tipografie a unui clișeu, folosind un negativ obținut cu raze X. ♦ Imagine obținută cu un clișeu astfel pregătit. – Din fr. actinographie.