Toate definitiile

TĂBÂRCĂ, tăbârce, s. f. (Reg.) 1. Par cu care se ridică greutăți; drug. 2. Sarcină, greutate. [Pl. și: tăbârci] – Et. nec.

TĂBÂRCĂ s. v. greu, greutate, încărcătură, pârghie, povară, sarcină.

tăbấrcă (reg.) s. f., g.-d. art. tăbấrcii; pl. tăbấrci

TĂBÂRCĂ, tăbârce, s. f. (Reg.) 1. Par cu care se ridică greutăți; drug. 2. Sarcină, greutate. [Pl. și: tăbârci] – Et. nec.

TĂBÂRCĂ s. v. greu, greutate, încărcătură, pârghie, povară, sarcină.

tăbî́rcă f., pl. ĭ (d. tăbîrcesc). Est. Fam. Sarcină pe care o ducĭ cu greŭ: se îndoise de așa tăbîrcă.

țâbârcă s.f. (reg.) vin din tescovină.