Dictionar de sinonime

ÁCE s. pl. v. înţepătură, junghi.

ACCIDENTÁT adj. (GEOGR.) denivelat, învălurat, neregulat, (înv. şi reg.) săpat. (Teren ~.)

ACCIDÉNT s. 1. (GEOGR.) denivelare, denivelaţie, neregularitate. (~ de teren.) 2. v. alteraţie.

ACCIDENTÁL adj. 1. v. întâmplător. 2. neesenţial, secundar. (Un aspect ~ al problemei.)

ACCESÓRIU adj. v. auxiliar.

ACCESÍBIL adj. 1. abordabil, practicabil. (Un drum ~.) 2. v. convenabil. 3. elementar, simplu, uşor. (Cunoştinţe, noţiuni ~.) 4. inteligibil, (rar) priceput. (Un text ~.)

ACCEPŢIÚNE s. v. sens.

ACCÉS s. 1. v. intrare. 2. v. criză.

ACCÉPŢIE s. v. sens.

ACCEPTÁRE s. 1. v. aprobare. 2. v. admitere. 3. admitere, recunoaştere. (~ unui alt punct de vedere.)

ACCEPTÁT adj. 1. v. aprobat. 2. v. admis. 3. admis, recunoscut, (înv.) recept. (O opinie ~.)

ACCEPTÁBIL adj. 1. admisibil, convenabil, mulţumitor, satisfăcător, (fam.) pasabil. (O soluţie ~ pentru ambele părţi.) 2. admisibil, bunicel, convenabil, suportabil, tolerabil, (fam.) pasabil. (O situaţie ~.) 3. v. convenabil. 4. v. plauzibil. 5. v. decent. 6. suportabil, tolerabil. (O climă ~.)

ACCEPTÁ vb. 1. v. aproba. 2. v. admite. 3. v. consimţi. 4. v. conveni. 5. (POL.) a agrea. (A ~ un ambasador.) 6. v. recunoaşte. 7. v. îngădui. 8. v. împărtăşi.

ACCENTUÁŢIE s. v. accentuare.

ACCENTUÁT adj. 1. tonic. (Vocală ~; silabă ~.) 2. evidenţiat, întărit, marcat, reliefat, subliniat, (livr.) potenţat. (Semnificaţii ~.) 3. v. proeminent. 4. v. evident.

ACCENTUÁRE s. 1. accentuaţie. (O ~ corectă a cuvintelor.) 2. evidenţiere, întărire, marcare, relevare, reliefare, subliniere, (livr.) potenţare. (~ unor caracteristici ale lucrării.)

ACCÉNT s. 1. v. ton. 2. intonaţie, ton. (Vorbea cu un ~ plin de căldură.)

ACCENTUÁ vb. 1. a evidenţia, a întări, a marca, a puncta, a releva, a reliefa, a sublinia, (livr.) a învedera, a potenţa. (A ~ calităţile lucrării.) 2. v. insista. 3. a se amplifica, a creşte, a se intensifica, a se întări, a se înteţi, a se mări, a spori.

ACCELERÁT adj. grăbit, iuţit, rapid, zorit. (Ritm ~ de deplasare.)

ACCELERÁRE s. grăbire, iuţire, urgentare, zorire. (~ expedierii unei mărfi.)

ACCELERÁ vb. a grăbi, a iuţi, a urgenta, a zori, (astăzi rar) a pripi. (~ încheierea unei acţiuni.)

ACCÉDE vb. v. ajunge, deveni, sosi, veni.

ACĂŢÉLE s. pl. v. cârcel.

ACĂŢÁR s. v. salcâm.

ACĂSTĂU s. v. spânzurătoare.

ACĂRÍŢĂ s. v. căpuşă.

ACAŢIE-BOIEREÁSCĂ s. v. salcâm-japonez.

ACÁŢ s. v. salcâm.

ACARÉT s. (mai ales la pl.) v. dependinţă.

ACARINÁTĂ s. (ORNIT.) ratită. (Struţul face parte din grupul ~elor.)