Dictionar de sinonime

ABRAZÁRE s. v. abraziune.

ABRACADABRÁNT adj. v. bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstruşnic, neobişnuit, original, paradoxal, singular, straniu.

ABORIGÉN adj., s. v. băştinaş.

ABORDÁBIL adj. v. accesibil.

ABONÁT s., adj. 1. s. (înv.) prenumerant, subscribent. 2. adj. (înv.) prenumărat.

ABORDÁ vb. 1. v. acosta. 2. a trata, (fig.) a ataca. (A ~ următoarea temă ...)

ABONÁRE s. (înv.) prenumărare, prenumeraţie. (~ cuiva la o publicaţie periodică.)

ABONÁ vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.)

ABONAMÉNT s. (înv.) subscriere. (Are ~ la o revistă.)

ABOMINÁBIL adj. v. cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoşător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, respingător, sângeros, teribil, zguduitor.

ABOLÍRE s. (JUR.) desfiinţare, suprimare, (livr.) aboliţiune, (pop.) ştergere. (~ monarhiei.)

ABOLIŢIÚNE s. v. abolire, desfiinţare, suprimare.

ABOLÍ vb. (JUR.) a desfiinţa, a suprima, (pop.) a şterge. (Sclavia a fost ~.)

ABOÁLĂ s. v. epilepsie.

ABNEGÁŢIE s. v. devotament.

ABLEPSÍE s. v. cecitate.

ABLEGÁT s. v. deputat.

ÁBLAUT s. (FON.) apofonie. (~ul reprezintă alternanţa între vocalele din tema unui cuvânt.)

ABLAŢIÚNE s. (MED.) exereză, extirpare, scoatere. (~ apendicelui.)

ABJURÁŢIE s. v. abjurare.

ABJURÁ vb. a se lepăda, a renega. (A ~ de la o credinţă.)

ABJURÁRE s. abjuraţie, lepădare, renegare. (~ a unei doctrine.)

ABJÉCŢIE s. v. ticăloşie.

ABJÉCT adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos. 3. adj. v. dezgustător.

ABÍS s. v. prăpastie.

ABITÍR adv. (pop. şi fam.) dihai. (Cânta mai ~ decât toţi.)

ABIOSESTÓN s. (BIOL.) tripton.

ABILITÁTE s. v. delegaţie, împuternicire, mandat, procură.

ABILITÁTE s. v. îndemânare.

ABILITÁ vb. v. autoriza, delega, împuternici, învesti.