Dictionar de sinonime

ABSTINÉNŢĂ s. (livr.) abstenţiune, continenţă.

ABSTENŢIÚNE s. v. abstinenţă.

ABSORBÍT adj. preocupat.

ABSÓRBŢIE s. încorporare, resorbţie, (înv.) sorbire.

ABSORBÍ vb. 1. a aspira, a încorpora, a înghiţi, a resorbi, a sorbi, a suge, a trage. (Pământul ~ apa de precipitaţii.) 2. a acapara, a domina, a preocupa, a stăpâni. ( Îl ~ rezolvarea unei probleme.)

ABSOLVÍRE s. 1. absolvenţă, isprăvire, terminare. (~ unei şcoli.) 2. cruţare, iertare, scutire. (~ de o obligaţie.)

ABSOLVÉNŢĂ s. v. absolvire.

ABSOLVÍ vb. 1. a isprăvi, a sfârşi, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cruţa, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă.)

ABSOLUTÍSM s. (POL.) autocraţie, (înv.) samoderjavie.

ABSOLUTÍST adj. (POL.) autocrat, autocratic, (înv.) autocraticesc. (Regim ~.)

ABSÉNŢĂ s. 1. lipsă, (rar) lipsire. (~ lui a fost remarcată.) 2. v. distracţie.

ABSOLÚT adj., adv. 1. adj. adânc, complet, deplin, desăvârşit, perfect, profund, total. (Linişte ~; întuneric ~.) 2. adv. v. integral. 3. adj. suveran, total. (Un dispreţ ~.) 4. adj. necondiţionat, suprem, suveran. (Autoritate ~.) 5. adj., adv. imperios, neapărat, stringent. (Era ~ nevoie să ...) 6. adv. v. desigur. 7. adv. v. aidoma.

ABSENTÁ vb. a lipsi. (~ de la şcoală.)

ABSÉNT adj. 1. lipsă. (A fost ~ la apel.) 2. v. distrat. 3. (fig.) pierdut. (O privire ~.)

ABSCÓNS adj. v. confuz, echivoc, imprecis, indefinit, neclar, nedefinit, neprecis, obscur.

ABRUTIZÁT adj. animalizat, dezumanizat, îndobitocit.

ABRUTIZÁRE s. animalizare, dezumanizare, îndobitocire.

ABRUTIZÁ vb. a (se) animaliza, a (se) dezumaniza, a se îndobitoci. (Băutura l-a ~.)

ABRÚPT adj. 1. drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, râpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporât, (pop.) oblu, (reg.) ponciş, prăvălat, prăvălatic, râpit, râpuros, ţărmuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele ~ al muntelui.) 2. repede. (Un traseu ~.)

ABRUDEÁNCA s. art. abrudeana (art.), ardeleana (art.), ardeleneasca (art.), ciobănaşul (art.), haţegana (art.), lugojana (art.), someşana (art.). (~ este un dans popular cu ritm binar.)

ABRUDEÁNA s. v. abrudeanca.

ABROGÁŢIE s. v. abrogare.

ABROGÁT adj. (JUR.) anulat, desfiinţat, invalidat, înlăturat, suprimat. (Convenţie ~.)

ABROGÁRE s. (JUR.) abrogaţie, anulare, desfiinţare, infirmare, invalidare, suprimare. (~ unui act normativ.)

ABROGÁ vb. (JUR.) a anula, a desfiinţa, a infirma, a invalida, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege.)

ABREVIÉRE s. 1. abreviaţie, prescurtare, scurtare. (O ~ formată din iniţiale.) 2. acronim.

ABREVIÁŢIE s. v. abreviere.

ABREVIÁT adj. prescurtat, scurtat. (Cuvinte ~.)

ABRAZIÚNE s. (TEHN.) abrazare, atriţiune. (~ unui material.)

ABREVIÁ vb. a prescurta, a scurta. (A ~ numele unei instituţii.)