Dictionar de sinonime
ACAPARÁ vb. 1. (fig.) a monopoliza. (~ atenţia tuturor.) 2. v. absorbi.
ACAPARÁRE s. (fig.) monopolizare. (~ atenţiei.)
ACAPARATÓR adj. (fig.) monopolizator. (Spirit ~.)
ACÁR s. macagiu. (~ la căile ferate.)
ACANTÍT s. (MIN.) argentit, argiroză.
ACÁNTĂ s. (BOT.; Acanthus longifolius) (pop.) talpa-ursului.
ACALMÍE s. v. linişte.
ACAJÚ s. (BOT.; Swietenia mahagoni) mahon. (Mobilă din lemn de ~.)
ACADÉMIC adj. 1. distins, solemn, (livr.) elevat. (Ton ~.) 2. convenţional, (fig.) rece. (Pictură ~.)
AC s. 1. ac cu gămălie = (pop.) bold, spelcă, (reg.) bumbuşcă; ac de cap = ac de păr, (pop.) spelcă; ac de păr v. ac de cap. 2. (la albine) (pop.) bold. 3. minutar. (~ele ceasornicului.) 4. macaz, (reg.) schimbător. (~ feroviar.) 5. (TEHN.) ac obturator v. poantou.
ABUZÍV adj., adv. 1. adj. arbitrar, despotic, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (Măsuri ~.) 2. adv. arbitrar, samavolniceşte. (Procedează ~.) 3. adj. exagerat, excesiv. (Un regim alimentar ~.)
ABÚZ s. 1. exces, samavolnicie, silnicie, (înv. şi reg.) silă, (înv.) puternicie, (grecism înv.) catahris. (A fost blamat pentru ~urile lui.) 2. v. exces.
ABURÍT adj. (fig.) brumat. (Un pahar ~ cu apă rece.)
ABUREÁLĂ s. v. miros.
ABURÍ vb. a asuda. (Pereţii se ~.)
ABURCÁ vb. v. căţăra, cocoţa, ridica, sui, urca.
ÁBUR s. v. miros.
ÁBUR s. vapori (pl.). (~ul este un agent termic.)
ABUNDÉNŢĂ s. v. belşug.
ABŢÍNERE s. înfrânare, reţinere, stăpânire.
ABUNDÉNT adj. 1. v. bogat. 2. bogat, copios, îmbelşugat, îndestulat, (fig.) princiar. (Un prânz ~.)
ABSURDITÁTE s. 1. aberaţie, aiureală, bazaconie, elucubraţie, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~!) 2. absurd, ilogism, nonsens. (~ unei situaţii.)
ABŢIGUÍ vb. v. ameţi, chercheli, îmbăta, turmenta.
ABŢIGUÍT adj. v. ameţit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
ABŢÍNE vb. a se domina, a se înfrâna, a se opri, a răbda, a se reţine, a se stăpâni.
ABSÚRD adj., s. 1. adj. aberant, ilogic, nelogic, neraţional, prostesc, stupid, (livr.) elucubrant, iraţional. (O situaţie ~.) 2. s. v. absurditate.
ABSTRACŢIONÍSM s. artă abstractă, artă nonfigurativă.
ABSTRÁCŢIE s. abstractizare.
ABSTRACTIZÁRE s. abstracţie. (Proces de ~.)
ABSTRÁCT adj. 1. teoretic. (Ipoteze ~.) 2. conceptual, noţional. (Conţinut ~ al unui enunţ.) 3. nonfigurativ. (Artă ~.)