A interj. v. of.

ABÁ s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină ţărănească de ~.)

ABÁC s. numărătoare. (~ cu bile, pentru socoteli.)

ABÁCĂ s. v. nomogramă.

ABAÍ s. v. cioltar, şabracă, valtrap.

ABAJÚR s. (rar) pălărie, (prin Ban. şi Olt.) taier. (~ al unei lămpi.)

ABÁLDĂ s. v. depozit, magazie.

ABANDÓN s. abandonare, părăsire. (~ul familiei.)

ABANDONÁ vb. 1. a lăsa, a părăsi, (franţuzism rar) a placa, (înv. şi pop.) a oropsi, a pustii, (înv. şi reg.) a năpusti. (Şi-a ~ copiii.) 2. a renunţa. (A ~ o dispută.) 3. v. ceda.

ABANDONÁRE s. v. abandon.

ABANDONÁT adj. părăsit, (înv. şi pop.) oropsit, (înv. şi reg.) năpustit. (Copil ~.)

ABANÓS s. (livr.) eben.

ABATÁJ s. (prin Transilv.) ort. (~ul unei mine.)

ABÁTE vb. v. apuca, căşuna, năzări, veni.

ABÁTE vb. 1. v. devia. 2. a se depărta, a devia, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (S-a ~ de la subiect.) 3. a da, a se opri, a trece. (Se ~ în drum şi pe la el.) 4. a distrage, a sustrage. (Gândurile îl ~ de la lucru.) 5. v. contraveni.

ABÁTERE s. 1. v. deviere. 2. culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, vină, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. şi reg.) teahnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală. (O ~ de mică importanţă.) 3. v. neregulă. 4. anomalie, deviere. (S-a produs o ~ inexplicabilă.) 5. v. excepţie.

ABATÓR s. (înv. şi reg.) măcelărie, (reg.) belitoare, tăietorie, (înv.) scaun, zalhana. (Taie vitele la ~.)

ABĂTĂTÓR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

ABĂTÚT adj. v. supărat.

ABCÉS s. (MED.) (pop.) buboi, coptură, (reg.) furnicel, (înv.) apostimă.

ABDICÁ vb. (POL.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăţiei.)

ABDICÁRE s. (POL.) (înv.) prostire. (~ unui monarh.)

ABDOMÉN s. (ANAT.) burtă, pântece, (înv. şi pop.) maţe (pl.), (pop.) inimă, (reg.) bandor, bârdan, burduh, dobă, foale, rânză, vintre, (prin Mold.) buft, (fam.) burduhan.

ABDOMINÁL adj. (ANAT.) ventral.

ABECEDÁR s. (înv.) azbucoavnă, bucoavnă, bucvariu, silabar.

ABERÁNT adj. v. absurd.

ABERÁŢIE s. 1. v. absurditate. 2. (FIZ.) aberaţie cromatică = cromatism. 3. aberaţie vizuală v. astigmatism.

ABIÁ adv. 1. doar, numai, tocmai, (reg.) taman. (Răspunsul îi vine ~ a doua zi.) 2. anevoie, greu. (~ a scăpat cu viaţă.)

ABIETACÉE s. v. pinacee.

ABIETINÉE s. v. pinacee.