Dictionar de sinonime
ABÍL adj. 1. v. îndemânatic. 2. (fam.) descurcăreţ. (Om~.) 3. şiret, şmecher, viclean, (pop.) mehenghi. (Tânăr ~.)
ABIÁ adv. 1. doar, numai, tocmai, (reg.) taman. (Răspunsul îi vine ~ a doua zi.) 2. anevoie, greu. (~ a scăpat cu viaţă.)
ABIETACÉE s. v. pinacee.
ABIETINÉE s. v. pinacee.
ABERÁNT adj. v. absurd.
ABERÁŢIE s. 1. v. absurditate. 2. (FIZ.) aberaţie cromatică = cromatism. 3. aberaţie vizuală v. astigmatism.
ABECEDÁR s. (înv.) azbucoavnă, bucoavnă, bucvariu, silabar.
ABDOMINÁL adj. (ANAT.) ventral.
ABDOMÉN s. (ANAT.) burtă, pântece, (înv. şi pop.) maţe (pl.), (pop.) inimă, (reg.) bandor, bârdan, burduh, dobă, foale, rânză, vintre, (prin Mold.) buft, (fam.) burduhan.
ABDICÁRE s. (POL.) (înv.) prostire. (~ unui monarh.)
ABDICÁ vb. (POL.) (înv.) a se prosti, (înv. fig.) a coborî. (A ~ de la tronul împărăţiei.)
ABCÉS s. (MED.) (pop.) buboi, coptură, (reg.) furnicel, (înv.) apostimă.
ABĂTÚT adj. v. supărat.
ABĂTĂTÓR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.
ABATÓR s. (înv. şi reg.) măcelărie, (reg.) belitoare, tăietorie, (înv.) scaun, zalhana. (Taie vitele la ~.)
ABÁTE vb. v. apuca, căşuna, năzări, veni.
ABÁTERE s. 1. v. deviere. 2. culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, vină, vinovăţie, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. şi reg.) teahnă, (reg.) greş, (Olt., Munt. şi Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală. (O ~ de mică importanţă.) 3. v. neregulă. 4. anomalie, deviere. (S-a produs o ~ inexplicabilă.) 5. v. excepţie.
ABANDONÁT adj. părăsit, (înv. şi pop.) oropsit, (înv. şi reg.) năpustit. (Copil ~.)
ABANÓS s. (livr.) eben.
ABATÁJ s. (prin Transilv.) ort. (~ul unei mine.)
ABÁTE vb. 1. v. devia. 2. a se depărta, a devia, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (S-a ~ de la subiect.) 3. a da, a se opri, a trece. (Se ~ în drum şi pe la el.) 4. a distrage, a sustrage. (Gândurile îl ~ de la lucru.) 5. v. contraveni.
ABANDONÁRE s. v. abandon.
ABANDONÁ vb. 1. a lăsa, a părăsi, (franţuzism rar) a placa, (înv. şi pop.) a oropsi, a pustii, (înv. şi reg.) a năpusti. (Şi-a ~ copiii.) 2. a renunţa. (A ~ o dispută.) 3. v. ceda.
ABANDÓN s. abandonare, părăsire. (~ul familiei.)
ABÁLDĂ s. v. depozit, magazie.
ABAJÚR s. (rar) pălărie, (prin Ban. şi Olt.) taier. (~ al unei lămpi.)
ABAÍ s. v. cioltar, şabracă, valtrap.
ABÁCĂ s. v. nomogramă.
ABÁC s. numărătoare. (~ cu bile, pentru socoteli.)
ABÁ s. dimie, pănură, (pop.) suman, (reg.) saiac, zeghe. (Haină ţărănească de ~.)