Dictionar de sinonime

DEZONORÁNT adj. 1. v. compromiţător. 2. v. înjositor.

DEZONORÁT adj. compromis, discreditat, necinstit, terfelit, (fig.) pătat, pângărit, profanat. (Un om ~.)

DEZONORÁRE s. batjocorire, compromitere, necinstire, terfelire, (fig.) întinare, mânjire, mur-dărire, pătare, pângărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanaţiune. (~ memoriei cuiva.)

DEZORIENTÁRE s. 1. derutare, descumpănire. (~ cuiva.) 2. derută, descumpănire, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) bulversare, debusolare, deconcertare. (Stare de ~.)

DEZORGANIZÁRE s. v. debandadă.

DEZORIENTÁ vb. a deruta, a descumpăni, a încurca, a zăpăci, (livr.) a bulversa, a debusola, a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)

DEZORDONÁT adj. 1. v. neglijent. 2. haotic. (Mişcări ~.)

DEZÓRDINE s. 1. v. debandadă. 2. deranj, neorânduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (E mare ~ la ei în casă.) 3. neorânduială, neregulă, răvăşeală, vălmăşag, vraişte, zăpăceală, (fam.) brambureală, harababură, talmeş-balmeş, (fam. fig.) balamuc. (Ce mare ~ e în hârtiile tale.) 4. v. babilonie. 5. v. neglijenţă. 6. v. tulburare.

DEZORIENTÁT adj. 1. derutat, descumpănit, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livr.) bulversat, debusolat, deconcertat, (înv. şi fam.) sastisit. (A rămas ~.) 2. v. zăpăcit.

DEZRĂDĂCINÁ vb. (livr.) a eradica. (A ~ un arbore.)

DEZRĂDĂCINÁT adj. v. înstrăinat, străin.

DEZRĂDĂCINÁRE s. (livr.) eradicare. (~ unui copac.)

DEZROBÍ vb. a (se) elibera, a (se) emancipa, a (se) libera, (înv. şi pop.) a (se) mântui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătuşa. (I-a ~ pe ţărani.)

DEZUMANIZÁ vb. v. abrutiza.

DEZROBÍRE s. eliberare, emancipare, emancipaţie, liberare, (înv. şi pop.) mântuire, (pop.) slobozire, (înv. şi reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătuşare. (~ ţiganilor.)

DEZUMANIZÁT adj. v. abrutizat.

DEZROBÍT adj. v. eliberat.

DEZROBITÓR adj., s. v. eliberator.

DEZUMFLÁT adj. v. decepţionat, dezamăgit, deziluzionat.

DEZUMFLÁ vb. (reg.) a (se) stoci. (Pântecele vacii i-a fost ~ cu ...)

DEZUMFLÁ vb. v. decepţiona, dezamăgi, deziluziona.

DEZUMANIZÁRE s. v. abrutizare.

DEZUMFLÁRE s. v. decepţie, dezamăgire, deziluzie.

DEZUNÍ vb. v. despărţi, dezbina, învrăjbi, separa.

DEZUNÍRE s. v. animozitate, ceartă, con-flict, despărţire, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăj-bire, litigiu, neînţelegere, separare, vrajbă, zâzanie.

DEZVĂLUÍ vb. 1. v. sesiza. 2. v. destăinui. 3. a deconspira, a destăinui, a divulga. (A ~ numele vinovaţilor.) 4. v. descoperi.

DEZVĂLUÍ vb. v. descoperi, dezveli.

DEZVĂLUÍRE s. 1. arătare, revelare. (~ unor lipsuri.) 2. v. destăinuire. 3. deconspirare, destăinuire, divulgare. (ă numelor celor vinovaţi.) 4. con-fesiune, confidenţă, destăinuire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerităţi (pl.). (I-a făcut unele ~.)

DEZVĂŢÁRE s. v. dezbărare.

DEZVĂŢÁ vb. v. dezbăra.