Dictionar de sinonime

DEZMIERDĂTÓR adj. 1. v. mângâietor. 2. v. afectuos. 3. v. hipocoristic.

DEZNAŢIONALIZÁ vb. v. privatiza.

DEZNAŢIONALIZÁRE s. v. privatizare.

DEZMORŢÍRE s. v. dezgheţare.

DEZMOŞTENÍ vb. (JUR.) (înv.) a desclironomisi. (Şi-a ~ fiul.)

DEZMORŢEÁLĂ s. v. dezgheţare.

DEZMORŢÍ vb. v. dezgheţa.

DEZMORMÂNTÁ vb. v. dezgropa, deshuma, exhuma.

DEZMIERDÁRE s. v. mângâiere.

DEZMIERDÁT adj. alintat, mângâiat. (Iubită ~.)

DEZMIERDÁT adj. v. alintat, alintător, co-colit, dezmierdător, mângâietor, răsfă-ţat, răzgâiat.

DEZNĂDĂJDUÍ vb. a despera, (înv.) a apelpisi. (A ~ să mai aştepte.)

DEZNĂDĂJDUÍRE s. v. desperare, deznădejde.

DEZNODÁ vb. v. deşela, istovi, speti.

DEZNODÁ vb. a dezlega. (A ~ nodurile unei sfori.)

DEZNĂDÉJDE s. desperare, (rar) deznădăjduire, (înv.) apelpisie, desperaţie. (În ochii lui se citea ~.)

DEZNĂDĂJDUÍT adj. desperat, (pop.) pierit, (înv.) apelpisit. (Om ~.)

DEZNODÁT adj. dezlegat. (Un nod ~.)

DEZNODÁRE s. dezlegare. (~ unui nod.)

DEZNODÁT adj. v. prolix.

DEZNODĂMÂNT s. 1. epilog, final, încheiere, sfârşit, (livr.) fine. (Un roman cu un ~ fericit.) 2. sfârşit, soartă. (~ul bătăliei s-a decis.)

DEZOBIŞNUÍ vb. v. dezbăra.

DEZODORIZÁNT s., adj. v. deodorant.

DEZNOMOLÍ vb. v. despotmoli.

DEZOBIŞNUÍRE s. v. dezbărare.

DEZOLÁNT adj. 1. demoralizant, deprimant, descurajant, mohorât, posomorât, trist, (rar) dezolator, posac. (Un peisaj ~.) 2. v. deprimant.

DEZOLÁRE s. v. jale.

DEZOLATÓR adj. v. demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorât, poso-morât, trist.

DEZONOÁRE s. necinste, ruşine, (pop.) ocară, (înv. şi reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.)

DEZONORÁ vb. 1. a batjocori, a compromite, a necinsti, a terfeli, (fig.) a întina, a mânji, a murdări, a păta, a pângări, a profana, a spurca, (reg. fig.) a pricăji. (A încercat să-i ~ memoria.) 2. v. înjosi. 3. a (se) descalifica. (S-a ~ pe viaţă.)