Dictionar de sinonime
DEZAPROBATÓR adj. neaprobator, reprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)
DEZARTICULÁT adj. v. luxat.
DEZARTICULÁRE s. v. luxaţie.
DEZASIMILÁRE s. v. dezasimilaţie.
DEZARTICULÁŢIE s. v. luxaţie.
DEZASIMILÁŢIE s. (FIZIOL.) catabolism, dezasimi-lare. (Proces de ~.)
DEZÁSTRU s. calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie, (înv. şi pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mânie, potopenie, topenie, (înv. şi reg.) pustieşag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pârjol, plagă. (Un adevărat ~ s-a abătut asupra lor.)
DEZASTRUÓS adj. 1. v. distrugător. 2. catastrofal, fatal, funest, nefericit, nenorocit, tragic. (Un deznodământ ~.)
DEZAVANTÁJ s. 1. inconvenient, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.) 2. v. in-ferioritate.
DEZAVANTAJÓS adj. nefavorabil, neprielnic, (livr.) oneros. (Condiţii ~oase.)
DEZAVANTAJÁRE s. defavorizare. (~a unei echipe de fotbal.)
DEZAVANTAJÁ vb. a defavoriza, (fig.) a handicapa. (Statura îl ~.)
DEZAVUÁ vb. v. blama, condamna, desoli-dariza, dezaproba, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza.
DEZAVUÁRE s. v. blam, blamare, condam-nare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, res-pingere, stigmatizare
DEZAXÁ vb. v. dezechilibra, tulbura, zdrun-cina.
DEZBÁTE vb. 1. a discuta, a trata, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect a ~.) 2. v. chibzui.
DEZAXÁT adj. v. dezechilibrat, tulburat, zdruncinat.
DEZAXÁRE s. v. dezechilibru.
DEZBÁTERE s. 1. discutare, tratare. (~ unui subiect actual.) 2. chibzuire, deliberare, discutare, discuţie, (livr.) pertractare. (După o ~ serioasă, au ...)
DEZBĂRÁ vb. 1. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezobişnui, a (se) dezvăţa, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înţărca. (S-a ~ de un viciu.) 2. v. descotorosi.
DEZBĂTÁ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.
DEZBĂRÁRE s. debarasare, dezobişnuire, dezvăţ, dezvăţare, scăpare. (~ de un viciu.)
DEZBENZINÁRE s. (CHIM.) degazolinare. (~ unor gaze.)
DEZBENZINÁ vb. (CHIM.) a degazolina.
DEZBINÁ vb. a (se) învrăjbi, (înv.) a (se) despărţi, a (se) dezuni. (De ce s-au ~ astfel?)
DEZBRĂCÁT adj. despuiat, dezgolit, gol, neîmbră-cat, nud, (reg.) pieligos, (Transilv. şi Mold.) târgit. (Om ~.)
DEZBUMBÁ vb. v. descheia.
DEZBRĂCÁRE s. 1. scoatere, tragere, (fam.) dezechipare. (~ cămăşii.) 2. despuiere, dezgolire, (pop.) golire. (~ cuiva, la baie.)
DEZBRĂCÁ vb. 1. a scoate, a trage, (pop.) a lepăda, (înv.) a (se) dezveşti, (fam.) a (se) dezechipa. (~ cămaşa de pe tine; se ~ de cămaşă.) 2. a (se) despuia, a (se) dezgoli, (pop.) a (se) goli, (Transilv., Mold. şi Bucov.) a (se) târşi. (De ce te-ai ~?)
DEZBINÁT adj. v. învrăjbit.