Dictionar de sinonime

DEZLEGÁ vb. 1. a (se) desface. (A ~ un pachet.) 2. v. deznoda. 3. v. rezolva. 4. v. ghici. 5. v. ierta.

DEZLÂNÁT adj. v. destrămat, prolix, rărit, scămoşat.

DEZLÂNÁRE s. v. destrămare, scămoşare.

DEZLÂNÁ vb. v. destrăma, rări, scămoşa.

DEZLEGÁT adj. 1. desfăcut. (Un pachet ~.) 2. v. dez-nodat.

DEZLIPÍ vb. 1. a (se) desface, a (se) desprinde. (S-a ~ din locul unde era lipit.) 2. a (se) depărta, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de el.)

DEZLIPÍRE s. 1. desfacere, desprindere, detaşare, (~ a ceva din locul unde era lipit, prins.) 2. de-părtare, îndepărtare. (~ lui de casă.)

DEZLEGÁ vb. v. declanşa, dezlănţui, isca, izbucni, porni, stârni.

DEZLEGÁRE s. 1. desfacere. (~ unui pachet.) 2. v. deznodare. 3. v. lămurire. 4. v. rezolvare. 5. v. iertare.

DEZLIPÍT adj. desfăcut, desprins. (Un element ~ dintr-un ansamblu.)

DEZMĂŢÁ vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia.

DEZLOCUÍ vb. (FIZ.) a disloca. (A ~ un lichid.)

DEZLOCUÍRE s. (FIZ.) dislocare.

DEZMĂŢ s. 1. v. corupţie. 2. v. orgie.

DEZMEMBRÁT adj. (fig.) descompus, destrămat. (O familie ~.)

DEZMEMBRÁRE s. (fig.) descompunere, destră-mare. (~ unei familii.)

DEZMĂŢÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.

DEZLOCUÍT adj. (FIZ.) dislocat. (Un lichid ~.)

DEZMÉTIC adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, ţicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.

DEZMÂNTÁ vb. v. desfătui.

DEZMIERDÁ vb. v. delecta, desfăta, răsfăţa.

DEZMEŢÍ vb. v. dezmetici, reculege, regăsi, reveni, trezi.

DEZMIERDÁ vb. v. mângâia.

DEZMETICÍRE s. v. revenire.

DEZMETICÍT adj. recules, trezit, (rar) dezameţit. (Un om ~ din uluială.)

DEZMETICÍ vb. 1. v. reveni. 2. v. trezi.

DEZMEMBRÁ vb. (fig.) a (se) descompune, a (se) destrăma. (O familie care s-a ~.)

DEZMÂNIÁ vb. v. calma, domoli, îmblânzi, îmbuna, împăca, linişti, potoli.

DEZMINŢÍ vb. 1. v. contesta. 2. v. infirma.

DEZMINŢÍRE s. v. contestare.