Dictionar de sinonime

DEZVĂŢ s. v. dezbărare.

DEZVELÍ vb. 1. a (se) descoperi, (rar) a (se) dezvălui, (Ban.) a (se) descutropi, (Olt. şi Ban.) a (se) destruca. (Era învelit şi s-a ~ în somn.) 2. a inaugura. (A ~ un monument.)

DEZVELÍ vb. v. apărea, arăta, confesa, declara, desface, desfăşura, destăinui, dezvălui, divulga, ivi, împărtăşi, încredinţa, înfăţişa, mărturisi, revela, spovedi, spune, trăda.

DEZVELÍRE s. 1. descoperire. (~ lui în timpul som-nului.) 2. inaugurare. (~ a unui monument.)

DEZVELÍT adj. descoperit, neacoperit. (A dormit ~.)

DEZVEŞTÍ vb. v. dezbrăca, scoate, trage.

DEZVINOVĂŢÍ vb. a (se) apăra, a se dezincrimina, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. şi reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăţi, a (se) mântui. (Nu te mai ~ atâta!)

DEZVINOVĂŢÍRE s. disculpare, justificare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzare, scuză. (O ~ neconvin-gătoare.)

DEZVINUÍ vb. v. apăra, dezvinovăţi, disculpa, justifica, scuza.

DEZVINOVĂŢÍT adj. disculpat, justificat, (rar) scuzat. (Persoană ~.)

DEZVIRGINÁ vb. a deflora, (pop.) a desfeciori, a desfeti, (prin nord-estul Olt.) a schilodi, (înv.) a strica.

DEZVIRGINÁRE s. deflorare, defloraţie, (pop.) desfeciorire, desfetire.

DEZVINUÍRE s. v. dezvinovăţire, disculpare, justificare, scuză.

DEZVIRGINÁTĂ adj. deflorată, (înv.) stricată.

DEZVOLTÁ vb. I. 1. a evolua. (O fiinţă care se ~.) 2. v. creşte. 3. a se împlini. (S-a mai ~ fiziceşte.) 4. a creşte, a trăi, a vegeta. (Ciupercile se ~ în sol bogat.) 5. a avansa, a evolua, a înainta, a progresa, a propăşi, (înv.) a (se) pricopsi, a spori, (grecism înv.) a prohorisi, (fig.) a creşte. (O ţară care se ~ continuu.) II. v. degaja.

DEZVOLTÁRE s. I. 1. v. creştere. 2. (BIOL.) dezvol-tare embrionară = embriogeneză, embriogenie. 3. creştere, vegetaţie. (Perioadă de ~ a plantelor.) 4. v. evoluţie. 5. v. progres. 6. curs, desfăşurare, evoluţie, mers, (Munt.) şiretenie. (~ evenimen-telor.) 7. v. extindere. II. v. degajare.

DI interj. hi!, (reg.) ţu! (~!, murgule!)

DIABÉT s. (MED.) 1. (pop.) (boală de) zahăr. 2. diabet bronzat v. boala lui Addison.

DEZVOLTÁT adj. 1. evoluat. (Fiinţă ~.) 2. v. crescut. 3. mare. (Fălci ~; nas ~.) 4. avansat, civilizat, evoluat, înaintat. (O ţară ~; un popor ~.) 5. v. amă-nunţit.

DIABÓLIC adj. 1. demonic, diavolesc, drăcesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac, mefis-tofelic, (înv. şi pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.) 2. v. infernal.

DIÁC s. 1. (IST.) grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din ţările române.) 2. v. dascăl.

DIÁC s. v. cărturar, erudit, învăţat, savant.

DIACRÓNIC adj. v. cronologic.

DIAFRÁGMĂ s. (FIZ.) blendă. (~ la obiectivul unui aparat fotografic.)

DIAGNÓSTIC s. (MED.) diagnoză.

DIAGNÓZĂ s. v. diagnostic.

DIAFTORÉZĂ s. (GEOL.) retrometamorfism, meta-morfism retrograd.

DIADÉMĂ s. v. coroană.

DIAFÁN adj. v. vaporos.

DIAFANITÁTE s. v. transparenţă.