Dictionar de sinonime

DIGERÁBIL adj. (FIZIOL.) digestibil. (Aliment ~.)

DIGESTÍBIL adj. v. digerabil.

DIGÉSTE s. pl. v. pandecte.

DIGITÁLĂ s. 1. v. degeţel roşu. 2. v. digitalină.

DIGÉSTIE s. (FIZIOL.) digerare, mistuire, (rar) mistuială. (~ alimentelor.)

DIGITALÍNĂ s. (FARM.) digitală.

DIGITÁT adj. v. palmat, palmiform.

DIGRESIÚNE s. divagare, divagaţie, (livr.) excurs, (fig.) ocol, paranteză. (A făcut o lungă ~.)

DIHIDROFOLICULÍNĂ s. (FARM.) estradiol.

DIHÁNIE s. v. fiară.

DIHÁNIE s. v. animal, creatură, dobitoc, făptură, fiinţă, lighioană, necuvântător, vietate, vieţuitoare.

DIHÁI adv. v. abitir.

DIHÓNIE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, duşmănie, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînţelegere, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.

DIHIDROMORFINÓNĂ s. (FARM.) dilauden.

DIJMÁR s. v. dijmuitor.

DIHOR DE ÁPĂ s. v. lutră, nurcă, vidră.

DIJMUÍ vb. (IST.) (înv.) a zeciui. (Boierul ~ produsele ţăranului dijmaş.)

DÍJMĂ s. (IST.) zeciuială, (înv.) azeace, azeciuire, madea. (~ era o dare feudală în natură.)

DILATÁBIL adj. (FIZ.) expansibil. (Gazele sânt ~.)

DIJMUITÓR s. (IST.) dijmar. (~ul strângea dijma.)

DIJMUIÁLĂ s. v. dijmuire.

DIJMUÍRE s. v. dijmuit.

DIJMUÍT s. (IST.) dijmuială, dijmuire, (înv.) zeciuire, zeciuit. (~ul ţăranului dijmaş.)

DILATÁ vb. 1. a se umfla. (Un fluid se poate ~.) 2. a (se) lărgi, a (se) mări. (A ~ un conduct anatomic în timpul operaţiei.)

DILATÁRE s. 1. v. dilataţie. 2. v. detentă. 3. umflare. (~ unui fluid.) 4. lărgire, mărire. (~ unui conduct anatomic.)

DILATÁŢIE s. dilatare. (~ corpurilor.)

DILATÁT adj. 1. umflat. (Un fluid ~.) 2. lărgit, mărit. (Un conduct anatomic ~.)

DILAUDÉN s. v. dihidromorfinonă.

DILETÁNT s., adj. v. amator.

DILETANTÍSM s. v. amatorism.