Dictionar de sinonime
VRĂJITORÉSC adj. magic, (pop.) fermecătoresc, măiestresc. (Practici ~eşti.)
VRĂJITORÍE s. v. vrajă.
VRĂJMÁŞ s., adj. 1. s., adj. v. duşman. 2. adj. v. duşmănos.
VRĂJMĂŞÉSC adj. v. duşmănos, inamic, ne-prietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş.
VRĂJMĂŞÉŞTE adv. v. duşmăneşte.
VRĂJMĂŞÍ vb. v. duşmăni.
VRĂJMĂŞÍE s. 1. v. duşmănie. 2. v. adversitate.
VRĂJMĂŞÓS adj. v. duşmănos, inamic, nepri-etenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaş.
VREA vb. 1. v. dori. 2. v. cere. 3. v. pofti. 4. a cere, a pretinde, a voi. (Iată ce ~ eu de la voi; cât ~ pe ceas?) 5. v. consimţi. 6. v. intenţiona.
VREASC s. (mai ales la pl.) gătej, surcea, surcică, uscătură, (înv. şi reg.) târş, (reg.) rancotă, rascotă, (prin Bucov.) clenci, (prin Transilv.) hăbădic, pogmete (pl.), (prin Munt.) raburi (pl.), (prin Bucov.) selniţă, (prin Transilv.) sfărgaci, (Ban.) sibă, (înv.) şormânt. (Face focul cu nişte ~uri.)
VRÉAVĂ s. v. strigăt, ţipăt, urlet, zbieret.
VRÉDNIC adj. 1. v. harnic. 2. v. competent. 3. v. demn.
VREDNICÍE s. 1. v. hărnicie. 2. v. capacitate.
VREDNICÍE s. v. demnitate, merit, poziţie, rang, treaptă, valoare.
VREJ s. (BOT.) curpen, (reg.) beldie, covrag, funie, (prin Mold.) rug. (~ al plantelor târâtoare.)
VRÉME s. 1. v. timp. 2. v. perioadă. 3. v. ani. 4. v. curs. 5. v. sezon. 6. timp, zi. (A venit şi ~ lui.) 7. v. moment. 8. v. dată. 9. v. răgaz. 10. (la pl.) conjunctură. împrejurări (pl.), timpuri (pl.). (~urile erau foarte grele.) 11. (MET.) timp, (reg.) veac. (~ frumoasă.) 12. v. climă.
VREMÉLNIC adj., adv. 1. adj. v. temporar. 2. adv. v. temporar. 3. momentan, provizoriu, v. tempo-rar. 4. v. trecător.
VREMELNICÉSC adj. v. efemer, pieritor, pro-vizoriu, schimbator, temporar, trecă-tor, vremelnic.
VREMELNICÉŞTE adv. v. provizoriu, temporar.
VREMELNICÍE s. efemeritate. (~ existenţei noastre individuale.)
VREMUÍ vb. v. scurge, trece.
VREO adv. v. aproximativ.
VREODÁTĂ adv. 1. cândva, odată, (pop.) oarecând, (înv.) odinioară, vreodinioară. (Poate ne vom mai vedea ~.) 2. cândva, demult, odată, odinioară, (înv. şi reg.) oarecând, (înv.) vreodinioară. (~ în trecut.)
VREODINIOÁRĂ adv. v. cândva, demult, odată, odinioară, vreodată.
VRÉRE s. 1. v. încuviinţare. 2. v. poftă. 3. v. voinţă.
VRÉSPERE s. v. avat.
VREÚN adj. oarecare, (prinTransilv.) atare. (~ om.)
VREÚNUL pron. careva, cineva, oarecare, unul, (pop.) cinevaşilea, (înv. şi reg.) oarecine, oareşicine, (înv.) cinevaşi, neştine. (E ~ care a întârziat?)
VREVÍ vb. v. admonesta, bârfi, blama, calomnia, certa, cleveti, dăscăli, defăima, denigra, discredita, dojeni, moraliza, mustra, ponegri.
VROTILÍCĂ s. v. tilişcă.