Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Dictionar de sinonime

VORBĂREÁŢĂ s. v. flecară.

VORBĂRÉŢ s., adj. v. flecar.

VORBĂRÍE s. 1. v. flecăreală. 2. poliloghie, (fig.) peltea. (Ce spune el e doar o ~ fără sens.) 3. ver-balism, (franţuzism) verbiaj, verbozitate. (O ~ interminabilă într-un articol.)

VORBÍ vb. 1. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti, a scoate, a spune, a zice, (prin Mold.) a bleşti. (N-a ~ un cuvânt.) 2. v. exprima. 3. v. spune. 4. a rosti, a spune, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 5. a conversa, a dialoga, a discuta, (livr.) a se întreţine, (rar) a convorbi, (pop. şi fam.) a sfătui, (înv. şi reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.) 6. v. conferenţia. 7. v. pleda. 8. v. afirma. 9. v. relata. 10. v. conveni.

VORBÍRE s. 1. v. limbaj. 2. v. vorbă. 3. v. exprimare.

VORBÍRE s. v. alocuţiune, cuvânt, cuvântare, dialect, discurs, termen, vorbă.

VORBÍT adj. 1. v. oral. 2. v. sonor.

VORBITÓR adj. v. comunicativ, concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, expansiv, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, prietenos, puternic, serios, sociabil, solid, tare, temeinic, volubil.

VORBITÓR adj., s. 1. adj. (rar) cuvântăreţ, cuvântător. (Fiinţă ~oare.) 2. s. (livr.) locutor. (Un ~ care comunică un mesaj.) 3. s. v. conferenţiar. 4. adj. v. sonor. 5. s. v. parloar.




VORBULÍŢĂ s. vorbuşoară, (reg.) vorbuţă.

VORBUŞOÁRĂ s. v. vorbuliţă.

VORBÚŢĂ s. v. vorbuliţă, vorbuşoară.

VORÉŢ s. v. curte, ogradă, staul.

VÓRNIC s. v. colăcar, primar.

VORNICEÁSĂ s. vătăşiţă, (pop.) druşcă, (reg.) sfaşcă, (Transilv., Ban.) deveriţă, (Transilv.) vifeliţă. (~ la o nuntă ţărănească.)

VORNICEÁSĂ s. v. primăreasă, primăriţă.

VORNICÉL s. 1. vătăman, vătăşel. (~ul era ajutorul vornicului la sate.) 2. vătăşel, vătaf, (reg.) chemător, sol, frate-de-mire, frate-de-mireasă, (Transilv. şi Ban.) dever, (Transilv.) vifel. (~ la o nuntă ţărănească.)

VORNICÉL s. v. colăcar.

VORNICÍE s. v. consiliu, primărie, sfat.

VOROÁVĂ s. v. afirmaţie, alocuţiune, con-versaţie, convorbire, cuvânt, cuvântare, declaraţie, dialog, discurs, discuţie, mărturisire, relatare, spusă, termen, vorbă, zisă.

VORONÍC s. (BOT.; Marrubium vulgare) (reg.) bălţătură, unguraş, cătuşnică-sălbatică.

VOROVÁCI s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.

VOROVÍ vb. v. conversa, dialoga, discuta, flecări, îndruga, pălăvrăgi, relata, sporovăi, spune, trăncăni, vorbi, zice.

VÓSCĂ s. v. tescovină.

VOSCREÁSNĂ s. v. înviere.

VÓT s. (POL.) 1. alegeri. 2. sufragiu. (La alegeri a obţinut ~urile noastre.)

VOTÁ vb. v. alege.

VOTÁRE s. (POL.) alegere.

VOTRÍ vb. v. cere, peţi.

VOTRÍE s. v. codoşie, codoşlâc, proxene-tism.

 <<   <    38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48    >   >> 
pagina 44 din 48

 
Programare si administrare site Web Activ  |  Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii