Dictionar de sinonime
VORBĂREÁŢĂ s. v. flecară.
VORBĂRÉŢ s., adj. v. flecar.
VORBĂRÍE s. 1. v. flecăreală. 2. poliloghie, (fig.) peltea. (Ce spune el e doar o ~ fără sens.) 3. ver-balism, (franţuzism) verbiaj, verbozitate. (O ~ interminabilă într-un articol.)
VORBÍ vb. 1. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti, a scoate, a spune, a zice, (prin Mold.) a bleşti. (N-a ~ un cuvânt.) 2. v. exprima. 3. v. spune. 4. a rosti, a spune, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) 5. a conversa, a dialoga, a discuta, (livr.) a se întreţine, (rar) a convorbi, (pop. şi fam.) a sfătui, (înv. şi reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.) 6. v. conferenţia. 7. v. pleda. 8. v. afirma. 9. v. relata. 10. v. conveni.
VORBÍRE s. 1. v. limbaj. 2. v. vorbă. 3. v. exprimare.
VORBÍRE s. v. alocuţiune, cuvânt, cuvântare, dialect, discurs, termen, vorbă.
VORBÍT adj. 1. v. oral. 2. v. sonor.
VORBITÓR adj. v. comunicativ, concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, expansiv, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, pilduitor, prietenos, puternic, serios, sociabil, solid, tare, temeinic, volubil.
VORBITÓR adj., s. 1. adj. (rar) cuvântăreţ, cuvântător. (Fiinţă ~oare.) 2. s. (livr.) locutor. (Un ~ care comunică un mesaj.) 3. s. v. conferenţiar. 4. adj. v. sonor. 5. s. v. parloar.
VORBULÍŢĂ s. vorbuşoară, (reg.) vorbuţă.
VORBUŞOÁRĂ s. v. vorbuliţă.
VORBÚŢĂ s. v. vorbuliţă, vorbuşoară.
VORÉŢ s. v. curte, ogradă, staul.
VÓRNIC s. v. colăcar, primar.
VORNICEÁSĂ s. vătăşiţă, (pop.) druşcă, (reg.) sfaşcă, (Transilv., Ban.) deveriţă, (Transilv.) vifeliţă. (~ la o nuntă ţărănească.)
VORNICEÁSĂ s. v. primăreasă, primăriţă.
VORNICÉL s. 1. vătăman, vătăşel. (~ul era ajutorul vornicului la sate.) 2. vătăşel, vătaf, (reg.) chemător, sol, frate-de-mire, frate-de-mireasă, (Transilv. şi Ban.) dever, (Transilv.) vifel. (~ la o nuntă ţărănească.)
VORNICÉL s. v. colăcar.
VORNICÍE s. v. consiliu, primărie, sfat.
VOROÁVĂ s. v. afirmaţie, alocuţiune, con-versaţie, convorbire, cuvânt, cuvântare, declaraţie, dialog, discurs, discuţie, mărturisire, relatare, spusă, termen, vorbă, zisă.
VORONÍC s. (BOT.; Marrubium vulgare) (reg.) bălţătură, unguraş, cătuşnică-sălbatică.
VOROVÁCI s., adj. v. clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.
VOROVÍ vb. v. conversa, dialoga, discuta, flecări, îndruga, pălăvrăgi, relata, sporovăi, spune, trăncăni, vorbi, zice.
VÓSCĂ s. v. tescovină.
VOSCREÁSNĂ s. v. înviere.
VÓT s. (POL.) 1. alegeri. 2. sufragiu. (La alegeri a obţinut ~urile noastre.)
VOTÁ vb. v. alege.
VOTÁRE s. (POL.) alegere.
VOTRÍ vb. v. cere, peţi.
VOTRÍE s. v. codoşie, codoşlâc, proxene-tism.