VÍVAT interj. v. ura!
VÍVAT s. v. aclamaţii, osanale, ovaţii, toast, urale.
VIZÁ vb. 1. v. ţinti. 2. v. referi. 3. v. aspira.
VIZÁRE s. v. ţintire.
VIZAVÍ adv. (Transilv.) pedri, (prin Transilv.) sembe. (A trecut ~.)
VIZĂ GÁLBENĂ s. v. şip.
VIZÉTĂ s. vizieră, vizor. (Se uită prin ~ uşii.)
VIZÍBIL adj. 1. văzut. (Un obiectiv ~.) 2. v. clar. 3. v. evident.
VIZIBILITÁTE s. vedere. (~ redusă din cauza ceţii.)
VIZIÉRĂ s. 1. cozoroc, (reg. şi glumeţ) streaşină, (prin Ban.) şild, (Transilv. şi Maram.) şimledăr, (Transilv. şi Bucov.) şirm. (~ a şepcii, a chipiului.) 2. v. vizetă.
VIZIONÁ vb. a privi, a urmări, a vedea. (A ~ un film la televizor)
VIZIONÁR adj., s. 1. v. profetic. 2. s. (fig.) (livr.) iluminat. (Un spirit ~.)
VIZÍR s. armaş, sici. (~ la arşic, în jocul de arşice.)
VIZIRÁT s. (IST.) (înv.) vizirie, vizirlâc. (~ul era demnitatea vizirului.)
VIZIRÍE s. v. vizirat.
VIZIRLÂC s. v. vizirat.
VIZITÁ vb. 1. a (se) vedea. (Ne ~ în fiecare săptămână.) 2. (pop.) a cerca, a cerceta, (reg.) a petrece, (înv.) a socoti. (A ~ mai multe oraşe.)
VIZITATÓR s. v. invitat, musafir, oaspete.
VÍZITĂ s. 1. (rar) ospeţie, (înv. şi reg.) vedere, (turcism înv.) musaferea, (fam., adesea peior.) musafirlâc. (A se duce în ~ la ...) 2. (MED.) control. (~ medicală.)
VIZITÍU s. 1. v. birjar. 2. (ASTRON.; art.) (reg.) ocolul (art.), surugiul (art.), trăsura (art.), ţarcul (art.), carul-lui-Dumnezeu.
VIZIÚNE s. 1. v. imagine. 2. v. fantomă. 3. v. spectru. 4. perspectivă. 5. v. concepţie.
VIZÓR s. v. vizetă.
VIZUÍNĂ s. bârlog, cuib, culcuş, sălaş, (reg.) cobârlău, covru, mişină, vizunie, (prin Ban.) cârtog, (prin Transilv.) scorciob, (prin Ban.) viezurime, viezurină. (~ unui animal salbatic.)
VIZUNÍE s. v. bârlog, cuib, culcuş, sălaş, vizuină.
VLÁGĂ s. v. energie.
VLÁGĂ s. v. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace, situaţie, stare.
VLÁSTĂ s. v. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă.
VLÁVIE s. v. dinamism, energie, forţă, impetuozitate, putere, robusteţe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă.
VLĂDÍCĂ s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, episcop, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.
VLĂDICÉSC adj. v. diecezan, domnesc, epar-hial, episcopal, voievodal.
