Dictionar de sinonime

DEVOTÁT adj. v. fidel.

DEVOTÁRE s. v. abnegaţie, dăruire, devo-tament.

DEVRÉME adv. 1. v. curând. 2. timpuriu, (pop.) degrabă. (Astăzi se culcă ~.)

DEZACORDÁT adj. discordat, (rar) destrunat. (O vioară ~.)

DEZACORDÁRE s. discordare. (~ unei viori.)

DEZACÓRD s. 1. v. nepotrivire. 2. v. neînţelegere.

DEZACORDÁ vb. a se discorda. (Un instrument care s-a ~.)

DEZABUZÁ vb. v. blaza.

DEZABUZÁT adj. v. blazat.

DEXTRÓZĂ s. v. glucoză.

DEXTERITÁTE s. v. îndemânare.

DEZAMĂGÍRE s. decepţie, deziluzie, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă ~.)

DEZAGREÁBIL adj. 1. v. neplăcut. 2. neplăcut, (fâg.) ingrat. (Are o sarcină ~.) 3. dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scârbos, urât, rău-mirositor, (livr.) fetid, mias-matic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scârnav, (înv.) scârbavnic, scârbelnic. (O duhoare ~.) 4. v. antipatic.

DEZAMĂGÍ vb. a decepţiona, a deziluziona, (fam. fig.) a dezumfla. (Vestea primita l-a ~.)

DEZALCĂTUÍRE s. v. descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, îm-părţire, scindare, separare.

DEZAGREGÁT adj. v. dezintegrat.

DEZAGREMÉNT s. v. neajuns, neplăcere.

DEZALCĂTUÍ vb. v. descompune, desface, despărţi, divide, fracţiona, împărţi, scinda, separa.

DEZAGREGÁRE s. v. dezintegrare.

DEZAGREGÁ vb. v. dezintegra.

DEZAMĂGÍT adj. decepţionat, deziluzionat, (fam. fig.) dezumflat. (Un îndrăgostit ~.)

DEZAMĂGITÓR adj. decepţionant, deziluzionant. (Un spectacol ~.)

DEZANCOLÁRE s. (TEXT.) descleiere. (~ unei ţesă-turi.)

DEZANCOLÁ vb. (TEXT.) a descleia. (A ~ o ţesătură.)

DEZAMORSÁRE s. v. aplanare, înlăturare.

DEZAMORSÁ vb. v. aplana, înlătura.

DEZAMEŢÍT adj. v. dezmeticit, recules, trezit.

DEZAPROBÁ vb. a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livr.) a dezavua, (rar) a sancţiona, (pop.) a osândi, (înv.) a mustra, a protesta, (fig.) a veşteji. (Opinia publică a ~ gestul lui necugetat.)

DEZAPROBÁRE s. blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobaţiune, sancţionare, (pop.) osândire, (înv.) prihană, (fig.) veştejire. (~ faptei necugetate a cuiva.)

DEZARTICULÁ vb. v. luxa.