Dictionar de sinonime

DETRACÁT adj. v. defect, defectat, deranjat, dereglat, dezechilibrat, stricat, tulbu-rat, zdruncinat.

DETUNÁT s. v. bubuitură.

DETUNÁT adj. trăsnit. (Copac ~.)

DETUNÁ vb. 1. v. bubui. 2. v. trăsni.

DETUNÁRE s. v. bubuitură.

DETRONÁ vb. v. mazili.

DETRONÁRE s. v. mazilire.

DETRONÁT adj. v. mazilit.

DETRACTÓR adj., s. v. bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.

DETRÍTUS s. v. tartru.

DETRÍTIC adj. v. clastic.

DETRACTÁ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

DETRACÁ vb. v. defecta, deranja, deregla, dezechilibra, strica, tulbura, zdrun-cina.

DETUNĂTÚRĂ s. v. bubuitură.

DETÚNET s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detună-tură, duduit, duduitură, trăsnet, trăs-nitură, vuiet.

DETUNĂTÓR adj. v. bubuitor.

DETURNÁ vb. v. defrauda, delapida, sustrage.

DETURNÁRE s. v. defraudare, delapidare, sustragere.

DEŢINĂTÓR s. 1. v. posesor. 2. v. detentor. 3. v. pur-tător.

DEŢÍNE vb. 1. v. poseda. 2. a avea, a poseda, a purta. (~ numele de român.) 3. v. avea. 4. v. aresta.

DEŢÍNERE s. 1. v. posedare. 2. v. arestare.

DEŢINÚT s., adj. (JUR.) 1. s. condamnat. 2. s. v. arestat. 3. adj. v. arestat.

DEUTÉRIU s. (CHIM.) hidrogen greu. (~l este folosit drept combustibil termonuclear.)

DEVALIZÁRE s. v. devastare, jefuire, prădare, spargere.

DEVALIZÁ vb. v. devasta, jefui, prăda, sparge.

DEVALIZÁT adj. v. devastat, jefuit, prădat.

DEVALORIZÁ vb. (FIN.) a (se) demonetiza, a (se) deprecia. (A ~ un semn bănesc nominal.)

DEVALORIZÁRE s. (FIN.) demonetizare, depreciere. (~ unor semne băneşti.)

DEVALORIZÁT adj. (FIN.) demonetizat, depreciat, scăzut. (Cursul ~ al leului.)

DEVANSÁRE s. 1. v. depăşire. 2. v. grăbire.