Dictionar de sinonime

EPIGRÁF s. v. moto.

EPILÁ vb. v. depila.

EPIGENÉZĂ s. (GEOGR., GEOL.) supraimpunere.

EPIGRAMÁTIC adj. satiric, (fig.) caustic, incisiv, înţe-pător, muşcător, usturător. (Poezie cu caracter ~.)

EPILÁRE s. v. depilare.

EPILEPSÍE s. (MED.) (înv. şi pop.) nevoie, (pop.) năbădăi, (pl.), pedepsie, poceală, răutate, stropşeală, boala-copiilor, boală-rea, ceas-rău, ducă-se-pe-pustii, răul-copiilor, (înv. şi reg.) stropşire, stropşitură, (reg.) aboală, apucat, pricină, alte-alea, (prin Transilv.) agâmbală, (prin Munt.) malaonie, (prin sudul Transilv.) supărare.

EPILATÓR s. v. depilator.

EPILÁŢIE s. v. depilare.

EPILÉPTIC s., adj. (MED.) comiţial, (reg.) năbă-dăios, stropşit.

EPILÓG s. v. deznodământ.

EPILOGÁ vb. v. isprăvi, încheia, sfârşi, ter-mina.

EPINEFRÍNĂ s. v. adrenalină.

EPINÉTĂ s. (MUZ.) spinetă.

EPIPALEOLÍTIC s., adj. v. mezolitic.

EPIROGENÉTIC adj. (GEOL.) (rar) epirogenic. (Mişcări ~ ale scoarţei.)

EPIROGÉNIC adj. v. epirogenetic.

EPISCOPÁL adj. (BIS.) diecezan, eparhial, (înv.) pastoral, vlădicesc. (Adunare ~.)

EPÍSCOP s. (BIS.) (Transilv. şi Ban.) pişpec, (înv.) vlădică.

EPISCOPÁT s. v. episcopie.

EPISCOPÍE s. (BIS.) dieceză, eparhie, episcopat, (înv.) vlădicie.

EPISTÁXIS s. (MED.) hemoragie nazală.

EPISÓDIC adj. v. secundar.

EPISTÁT s. v. administrator, intendent, logofăt, subcomisar, vătaf, vechil.

EPISÓD s. 1. fragment, scenă. (Un ~ al romanului.) 2. v. întâmplare.

EPISTEMOLOGÍE s. v. teoria cunoaşterii.

EPISTOLÍE s. v. scrisoare.

EPISTÍL s. v. arhitravă.

EPÍSTOLĂ s. 1. v. scrisoare. 2. (LIT.) scrisoare. (O ~ de Gr. Alexandrescu.)

EPITELIÓM s. v. carcinom.

EPITÁF s. v. aer.