Dictionar de sinonime

EPITROPÍE s. 1. v. tutelă. 2. v. eforie.

EPITRAHÍL s. v. patrafir.

EPÍTROP s. 1. v. tutore. 2. v. efor.

EPITÉZĂ s. (FON.) paragogă.

EPITÉTIC adj. (FON.) paragogic. (Formaţie lexica-lă ~.)

EPITÉT s. (LIT.) calificativ.

EPIZOOTÍE s. (MED. VET.) molimă.

EPOCÁL adj. memorabil. (Un eveniment ~.)

EPOLÉT s. (MIL.) (înv.) spalet. (Ofiţeri cu ~ţi.)

ÉPOCĂ s. 1. v. perioadă. 2. v. eră. 3. v. ani. 4. v. eon.

EPOPÉE s. (LIT.) poem epic, (livr.) epos.

ÉPOS s. v. epopee, poem epic.

EPUIZÁ vb. 1. v. consuma. 2. v. termina. 3. v. extenua.

EPUIZÁNT adj. v. extenuant.

EPUIZÁT adj. v. extenuat.

EPUIZÁRE s. 1. v. consumare. 2. v. extenuare.

EPURÁ vb. (TEHN.) v. purifica.

EPURÁT adj. (TEHN.) purificat. (Apă ~.)

EPURÁRE s. (TEHN.) epuraţie, purificare, (rar) purificaţie. (Staţie de ~ a apei.)

EPURATÓR s. (TEHN,) purificator. (~ pentru apa potabilă.)

ERADICÁRE s. v. dezrădăcinare, stârpire.

EPURÁŢIE s. v. epurare.

ERADICÁ vb. v. dezrădăcina, stârpi.

ERÁTĂ s. (TIPOGR.) (livr.) corrigenda.

ERBACÉE adj. ierbos. (Plantă ~.)

ERBIVÓR adj. (rar) plantivor. (Animal ~.)

ÉRĂ s. 1. epocă, perioadă, (livr.) ev. (O nouă ~ în istoria omenirii.) 2. v. eon.

EREDITÁR adj. 1. congenital, înnăscut, moştenit. (Caractere ~.) 2. v. patrimonial.

ERÉDE s. v. moştenitor, succesor, urmaş.

ERÉCT adj. (BOT.) drept, vertical. (Plantă cu tulpina ~.)