Dictionar de sinonime

ELOGIÉRE s. v. glorificare.

ELÍTĂ s. (fig.) cremă, floare, frunte, spumă. (~ tineretului.)

ELOGIÓS adj. encomiastic, laudativ. (O cuvântare ~oasă.)

ELÓGIU s. v. glorie.

ELOCVÉNŢĂ s. 1. v. retorică. 2. v. expresivitate.

ELOGIÁ vb. v. glorifica.

ELUÁRE s. (CHIM.) eluţiune.

ELUÁNT s. (CHIM.) developant. (~ este un solvent.)

ELUCUBRÁNT adj. v. aberant, absurd, ilogic, nelogic, neraţional, stupid.

ELUCIDÁRE s. v. lămurire.

ELUCIDÁ vb. v. lămuri.

ELUDÁRE s. evitare, ocolire. (~ prevederilor legale.)

ELUCUBRÁŢIE s. v. absurditate.

ELUDÁ vb. a evita, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.)

ELUŢIÚNE s. v. eluare.

ELUVIONÁRE s. (GEOL.) eluviune. (Proces de ~ a rocilor.)

ELUVIÚNE s. v. eluvionare.

ELVEŢIÁN adj. (rar) elvetic. (Un canton ~.)

ELVÉTIC adj. v. elveţian.

EMÁIL s. glazură, smalţ, (reg.) călai, maz, mazlu, mortasincă, smânţuială. (Vase de ceramică cu ~.)

EMAILÁ vb. a glazura, a smălţui. (A ~ un vas de ceramică.)

EMAILÁT adj. glazurat, smălţuit, (rar) smălţat. (Vas de ceramică ~.)

EMAILÓR s. smălţuitor. (E de profesie ~.)

EMANÁ vb. 1. a degaja, a emite, a exala, a împrăştia, a răspândi, a scoate, (înv.) a răsfuga, a slobozi. (Soba ~ gaze.) 2. v. degaja. 3. a proveni, (fig.) a izvorî. (Decretul ~ de la puterea legiuitoare.)

EMAILÁRE s. glazurare, smălţuire, smălţuit, (înv.) smălţuitură. (~ vaselor de ceramică.)

EMANÁRE s. 1. v. emanaţie. 2. v. degajare.

EMBATICÁR s. (înv., în Mold.) bezmănar. (~ era titularul unui embatic.)

EMBRIOCARDÍE s. (MED.) ritm fetal.

EMBLÉMĂ s. 1. simbol, (rar) atribut, (înv. fig.) pecete. (~ unei mărci de fabrică.) 2. v. blazon.

EMBRIOGENÉZĂ s. v. dezvoltare embrionară.