Dictionar de sinonime
EREMÍT s. v. pustnic.
ERÉS s. (BIS.) erezie, (rar) necredinţă, (înv.) minciună. (A comite un ~.)
ERDĂPÁNE s. v. cartof.
ERÉS s. v. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, prejudecată, superstiţie, vină, vinovăţie.
ERGOCALCIFERÓL s. v. vitamina D2.
ERGOSTERÍNĂ s. v. ergosterol.
ERGOSTERÓL s. (BIOL.) ergosterină.
ERGOTÍNĂ s. v. ergotoxină.
ERETOCRÍT s. v. arbitru, judecător.
ERÉTIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, păgân, (înv. şi reg.) spurcat.
ERÉTE s. (ORNIT.) 1. (Circus) (reg.) gaie, (Olt. şi Transilv.) uligaie. 2. v. uliu. 3. (Astur palumba-rius) uliu, (reg.) cobăţ, găinar, hărău, porumbar. 4. (Falco subbuteo subbuteo) (reg.) şoim de vară, şoimul ciocârliilor, şoimul rândunelelor.
ERG s. (GEOGR.) deşert de nisip.
EREZÍE s. (BIS.) eres, (rar) necredinţă, (înv.) minciună. (A comite o ~.)
EREUTOFOBÍE s. v. eritrofobie.
ERITREMÍE s. v. poliglobulie.
ERITROFOBÍE s. (MED.) ereutofobie.
ERITROCITÓZĂ s. v. poliglobulie.
ERGOTOXÍNĂ s. (FARM.) ergotină. (~ este un hemostatic.)
ERIZIPÉL s. (MED.) (pop.) brâncă, orbalţ, roşeaţă.
ERITROCÍT s. v. hematie.
ERMÉTIC adj. etanş. (Închidere ~.)
EROÁRE s. 1. v. greşeală. 2. v. gafă. 3. v. vină.
ERODÁ vb. (GEOL., GEOGR.) a (se) roade, a (se) săpa, (reg.) a (se) coptorî, a (se) coptoroşi, (fig.) a (se) mânca, a (se) spăla. (Apele ~ solul.)
ERODIU ÁLB s. v. egretă, stârc alb.
ERODÁRE s. 1. v. eroziune. 2. (concr.) coroziune, eroziune, roadere, (pop.) mâncătură, rosătură. (S-a produs o ~.)
ERODIU MÁRE s. v. egretă, stârc alb.
ERÓIC adj., adv. 1. adj. v. vitejesc. 2. adv. v. curajos.
ERODÁT adj. (GEOL., GEOGR.) ros, săpat, (reg.) coptorit, coptoroşit. (Un teren ~.)
ERONÁT adj. 1. v. greşit. 2. v. fals. 3. v. inexact. 4. v. incorect.
ÉROS s. (PSIHANALIZĂ) v. libido.