Toate definitiile

LOÁZĂ, loaze, s. f. (Reg.) 1. Viță de vie. ♦ Ramură verde; vlăstar. 2. Fig. Om ștrengar, șmecher; om de nimic, secătură. – Din sl. loza.

LOB¹, lobi, s. m. 1. Diviziune anatomică și funcțională a unui organ intern, de obicei despărțită de rest prin cute adânci. ♦ Partea inferioară a urechii externe. 2. Diviziune, prelungire, excrescență a unei frunze, a unei petale sau a unei sepale, separată de rest prin crestături adânci. 3. (Arhit.) Element de construcție în formă de arc de cerc, care, combinat cu alte elemente asemănătoare, formează un arc compus. – Din fr. lobe.

LOB², loburi, s. n. Lovitură la jocul de tenis, care constă în trimiterea mingii pe deasupra capului adversarului atât de sus, încât acesta nu o mai poate ajunge cu racheta pentru a o trimite înapoi. – Din engl., fr. lob.

LOBÁ, lobez, vb. I.Tranz. A executa un lob². – Din fr. lober.

LOBÁR, -Ă, lobari, -e, adj. Care aparține lobului¹, privitor la lob¹. – Din fr. lobaire.

LOBÁT, -Ă, lobați, -te, adj. Care are lobi¹; alcătuit din lobi¹. – Din fr. lobé.

LOBBY s. n. Grup de persoane care influențează, din afară, hotărârile unui parlament; grup de presiune. [Pr.: lóbi] – Cuv. engl.

LOBBYSM s. n. Sistem de influențare a parlamentarilor sau a funcționarilor superiori de stat, de către anumite grupuri de afaceri, prin intermediul unor agenți, în vederea adoptării unor hotărâri favorabile acestor grupuri. [Pr.: lobísm] – Cuv. engl.

LÓBDĂ s. f. v. lodbă.

LORD, lorzi, s. m. (În Anglia) 1. (În evul mediu) Mare proprietar funciar; (în prezent) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh; persoană care poartă acest titlu. 2. Membru al camerei superioare a parlamentului. Camera Lorzilor. 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți demnitari. – Din engl., fr. lord.

LORÁN s. n. (Mar.) Sistem de radionavigație pentru distanțe mari, constând în determinarea poziției unei aero(nave) cu ajutorul semnalelor emise de două perechi de stații terestre ale căror coordonate sunt cunoscute. – Din engl., fr. loran.

LOPĂTÁRE, lopătări, s. f. Acțiunea de a lopăta. – V. lopăta.

LOPĂTÁ, lopătez, vb. I. 1. Intranz. A vâsli. 2. Tranz. A întoarce cerealele cu lopata pentru aerisirea și răcirea lor. – Din lopată.

LONJERÓN, lonjeroane, s. n. (Tehn.) Grindă longitudinală din metal sau din lemn, așezată în scheletul sau în cadrul unei mașini, al unei instalații, al unui agregat etc. cu scopul de a le face rigide. [Var.: longerón s. n.] – Din fr. longeron.

LÓNJĂ, lonje, s. f. Piesă sau instalație mobilă ajutătoare, folosită în procesul de învățare sau de perfecționare a unor mișcări acrobatice în gimnastică, sărituri în apă etc. – Din fr. longe.

LONGRÍNĂ, longrine, s. f. Grindă de lemn, de oțel sau de beton armat, folosită drept cofraj lateral pentru o îmbrăcăminte rutieră de beton, în cursul executării acesteia. ◊ Longrină de deraiere = șină de oțel fixată paralel cu șinele căii ferate, pe poduri și la curbe, pentru a reduce pericolul de deraiere. – Din fr. longrine.

LONGOBÁRD, -Ă, longobarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Triburi migratoare ale germanilor răsăriteni, care au locuit în antichitate în bazinul inferior al fluviilor Elba și Dunăre, iar în sec. VI s-au stabilit în nordul și în centrul Italiei; (și la sg.) persoană care aparținea acestor triburi. 2. Adj. Care aparține longobarzilor (1), privitor la longobarzi. – Din lat. Longobardus, it. longobardo.

LONGITÚDINE, longitudini, s. f. Distanță în grade, măsurată pe ecuator, dintre meridianul care trece printr-un punct oarecare de pe glob și primul meridian (meridianul 0, care trece prin Greenwich), constituind una dintre cele două coordonate geografice. ◊ Longitudine cerească = una dintre coordonatele ecliptice. – Din fr. longitude, lat. longitudo, -inis.

LONGITUDINÁL, -Ă, longitudinali, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care este așezat în direcția lungimii, care se întinde de-a lungul. 2. S. f. Nervură metalică aplicată în sens longitudinal (1) pe fundul unei nave, pe bordaje sau sub punte, pentru a întări tablele învelișului. – Din fr. longitudinal.

LONGILÍN, -Ă, longilini, -e, adj. (Despre oameni) Care se caracterizează prin lungimea membrelor; cu membrele lungi și subțiri. – Din fr. longiligne.

LONGERÓN s. n. v. lonjeron.

LOMBOTOMÍE, lombotomii, s. f. (Med.) Incizie a peretelui lojii lombare. – Din fr. lombotomie.

LOMBOSTÁT, lombostate, s. n. Corset medical pentru imobilizarea regiunii lombare. – Din fr. lombostat.

LOMBOSCIÁTICĂ s. f. (Med.) Durere lombară cu iradiere pe traiectul nervului sciatic. [Pr.: -sci-a-] – Din fr. lombo-sciatique.

LOMBARTRÓZĂ, lombartroze, s. f. (Med.) Artroză a articulațiilor vertebrelor lombare; lombartrie. – Din fr. lombarthrose.

LOMBARTRÍE, lombartrii, s. f. (Med.) Lombartroză. – Din fr. lombarthrie.

LOMBARDÁRE s. f. Acțiunea de a lombarda și rezultatul ei. – V. lombarda.

LOMBARDÁ, lombardez, vb. I. Tranz. A depune în gaj efecte publice, obiecte de valoare etc. ca garanție pentru un împrumut. – Din germ. lombardieren.

LOMBÁRD, lombarduri, s. n. 1. Împrumut sau avans de bani având drept garanție efecte publice (titluri de rentă, acțiuni, obligațiuni etc.), obiecte de valoare etc., depuse ca gaj. 2. Instituție de credit care acordă astfel de împrumuturi. – Din germ. Lombard, fr. lombard, it. lombardo.

LOMBÁR, -Ă, lombari, -e, adj. Care se referă la regiunea șalelor, care ține de șale, din regiunea șalelor. – Din fr. lombaire.