Toate definitiile
LITERATURIZÁ, literaturizez, vb. I. Tranz. A literariza. – Literatură + suf. -iza.
LITERATURIZÁRE, literaturizări, s. f. Literarizare. – V. literaturiza.
LITIÁZIC, -Ă, litiazici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de litiază. [Pr.: -ti-a-] – Din fr. lithiasique.
LÍTIE, litii, s. f. 1. Slujbă religioasă ortodoxă pentru obținerea unor roade bogate și pentru binecuvântarea celor aduse ca jertfă de credincioși. 2. Pâine care se sfințește cu prilejul litiei (1). – Din sl. litija.
LITIGÁNTĂ, litigante, adj. (În sintagma) Parte litigantă = fiecare dintre părțile care se află în litigiu, în fața unui organ de jurisdicție. – Din fr. litigant.
LITIGIÓS, -OÁSĂ, litigioși, -oase, adj. Care provoacă un litigiu, care este sau poate fi obiectul unui litigiu ori este supus unor discuții în contradictoriu. [Pr.: -gi-os] – Din fr. litigieux, lat. litigiosus.
LITISPENDÉNȚĂ, litispendențe, s. f. (Jur.) Situație în care același litigiu a fost supus spre soluționare în fața a două organe de jurisdicție de același grad. – Din fr. litispendance.
LITOCÉRAS s. n. (Zool.) Gen de amoniți fosili caracterizat prin cochilie larg răsucită și cu deschidere circulară. – Din fr. lithocéras.
LITOCROMÍE, litocromii, s. f. Procedeu tipografic de reproducere a picturii în culori. – Din fr. lithochromie.
LITOFÍT, -Ă, litofiți, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care crește pe stânci, roci sau bolovănișuri. – Din fr. lithophyte.
LITOGENÉZĂ s. f. Ansamblu de procese care au dus la formarea rocilor sedimentare. – Din fr. lithogenèse.
LITOGRÁF, -Ă, litografi, -e, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu litografia. – Din fr. lithographe.
LITOGRAFIÁT, -Ă, litografiați, -te, adj. Imprimat, multiplicat prin litografie. [Pr.: -fi-at] – V. litografia.
LITOGRÁFIC, -Ă, litografici, -ce, adj. Care se întrebuințează în litografie, care ține de litografie, privitor la litografie. – Din fr. lithographique.
LITOGRAFIÉRE s. f. Acțiunea de a litografia. [Pr.: -fi-e-] – V. litografia.
LITOLÓGIC, -Ă, litologici, -ce, adj. Referitor la litologie. – Din fr. lithologique.
LITOLOGÍE s. f. 1. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor sedimentare. 2. Compoziția unei roci sedimentare. – Din fr. lithologie.
LITOMETEÓR, litometeori, s. m. (Met.) Particulă de rocă în suspensie sau transportată de vânt, aflată în compoziția atmosferei. [Pr.: -te-or] – Din engl. littometeor.
LITOPÓN s. n. Pigment alb mineral, compus din sulfat de bariu și sulfură de zinc, folosit în pictură, în cosmetică etc. – Din fr. lithopone.
LITORÁL, -Ă, (1) litoraluri, s. n., (2) litorali, -e, adj. 1. S. n. Porțiune de teren situată de-a lungul țărmului oceanului, mării sau al unui lac, pe care de obicei o udă apele. 2. Adj. Care se află pe litoral (1), care formează litoralul, privitor la litoral; care se află (în apă) aproape de țărm. – Din fr. littoral, lat. litoralis.
LITOSFÉRĂ s. f. Învelișul exterior solid al globului pământesc. – Din fr. lithosphère.
LITÓTĂ, litote, s. f. Figură de stil care constă în a spune cât mai puțin și a face să se înțeleagă cât mai mult. – Din fr. litote.
LITOTIPOGRAFÍE s. f. Reproducere litografică a unei planșe imprimate cu caractere tipografice obișnuite. – Din fr. lithotypographie.
LITOTOMÍE, litotomii, s. f. (Med.) Operație chirurgicală pentru extragerea calculilor din organul care îi conține. – Din fr. lithotomie, engl. lithotomy.
LITOTRITÍE, litotritii, s. f. (Med.) Operație de spargere și extragere a calculilor vezicali, pe cale endoscopică. – Din fr. lithotritie.
LITOTRITÓR, litotritoare, s. n. (Med.) Instrument care servește la efectuarea litotritiei. – Din fr. lithotriteur.
LITRÁJ, litraje, s. n. Capacitate a unui recipient măsurată în litri. ♦ Capacitate cilindrică a unui motor. Automobil de mic litraj. – Din fr. litrage.
LÍTRĂ, litre, s. f. 1. (Pop.) Măsură de capacitate sau de greutate egală cu un sfert de litru sau de kilogram. ♦ Vas care are această capacitate; conținutul acestui vas. 2. Măsură de capacitate sau de greutate folosită în trecut, egală cu circa o treime de litru sau de kilogram. ♦ Vas care avea această capacitate; conținutul acestui vas. – Din ngr. lítra.
LÍTRU, litri, s. m. 1. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu volumul ocupat de un kilogram de apă pură la temperatura de plus patru grade Celsius și la presiunea de o atmosferă. 2. Vas care are această capacitate. 3. Cantitate de lichid egală cu un litru (1). – Din fr. litre.
LITURGHÍE, liturghii, s. f. Principala slujbă bisericească creștină (oficiată în zilele de sărbătoare). ◊ Expr. A da (o) liturghie = a plăti preotului o sumă de bani spre a pomeni numele persoanelor (în viață sau decedate) din familie cu prilejul oficierii liturghiei. [Var.: leturghíe s. f.] – Din sl. liturgija.