Toate definitiile

LIMNIMETRÍE s. f. Studiul variației nivelului unei ape curgătoare, unui lac, unui rezervor etc. – Din fr. limnimétrie.

LIMNIMÉTRU, limnimetre, s. n. Instrument cu care se măsoară nivelul apei unui lac, al unui curs de apă, al unui rezervor. – Din fr. limnimètre.

LINGURÍȚĂ, lingurițe, s. f. 1. Diminutiv al lui lingură (I 1); lingură mică, folosită pentru a bea ceai, lapte etc. 2. Conținutul unei lingurițe (1). 3. Compus: lingurița-zânei = lingura-zânelor. – Lingură + suf. -iță.

LINGURÓI, linguroaie, s. n. Augmentativ al lui lingură(I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. – Lingură + suf. -oi.

LINGUȘEÁLĂ, lingușeli, s. f. Lingușire. – Linguși + suf. -eală.

LINGUȘITÓR, -OÁRE, lingușitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care (se) lingușește, căruia îi place să lingușească; adulator. – Linguși + suf. -tor.

LINGUȘITÚRĂ, lingușituri, s. f. (Rar) Lingușire. – Linguși + suf. -tură.

LINGVÍST, -Ă, lingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în lingvistică. [Var.: linguíst, -ă s. m. și f.] – Din fr. linguiste.

LINIÁ, liniez, vb. I. Tranz. A trage, a trasa linii (drepte și regulate) pe hârtie. [Pr.: -ni-a] – Din linie.

LINIAMÉNT, liniamente, s. n. 1. Linie (1), trăsătură. 2. Prima schiță a unei lucrări. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. linéament (după linie).

LINIÁR, -Ă, liniari, -e, adj. 1. Care este în formă de linie dreaptă; format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas etc.) ◊ Desen liniar = desen în linii geometrice. Mișcare liniară = mișcare rectilinie. ♦ (Adverbial) în linie dreaptă; rectiliniu. ♦ Fig. Simplu; simplist; uniform, plictisitor. 2. (Despre ecuații) De gradul întâi; (despre funcții) care conține o anumită variabilă exclusiv la puterea întâi. [Pr.: -ni-ar. – Var. lineár, -ă, adj.] – Din fr. linéaire, lat. linearis.

LINIARITÁTE, liniarități, s. f. Însușirea de a fi liniar. [Pr.: -ni-a-. – Var. linearitáte s. f.] – Din fr. linéarité.

LINIÁT¹, liniaturi, s. n. Faptul de a linia. [Pr.: -ni-at] – V. linia.

LINIAT², -Ă, liniați, -te, adj. Cu linii drepte și regulate (trasate într-un anumit scop). [Pr.: -ni-at] – V. linia.

LINIATÚRĂ, liniaturi, s. f. Ansamblul liniilor orizontale sau verticale imprimate pe o foaie, un caiet, un registru etc. [Pr.:-ni-a-] – Din germ. Lineatur.

LINIÉRE, linieri, s. f. Acțiunea de a linia și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. linia.

LINIMÉNT, linimente, s. n. Preparat farmaceutic lichid sau semisolid, cu aspect limpede sau lăptos, folosit pentru fricțiuni sau aplicații locale. – Din fr. liniment.

LINIOÁRĂ, linioare, s. f. 1. Diminutiv al lui linie; liniuță. 2. Liniuță de unire; cratimă. 3. Fiecare dintre fragmentele unui metru pliabil. [Pr.: -ni-oa-] – Linie + suf. -ioară.

LINIOMÉTRU, liniometre, s. n. (Tipogr.) Riglă de metal, gradată după sistemul corpurilor tipografice, care servește pentru măsurarea liniilor (7). [Pr.: -ni-o-] – După fr. lignomètre.

LINIȘÓR, -OÁRĂ, linișori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui lin³. – Lin³ + suf. -ișor.

LINIȘTÍRE, liniștiri, s. f. Acțiunea de a (se) liniști și rezultatul ei; liniște. – V. liniști.

LINIȘTÍT, -Ă, liniștiți, -te, adj. 1. Lipsit de zgomot, de intensitate, de agitație. 2. Lipsit de griji, de frământări; calm, stăpânit; flegmatic, imperturbabil, placid. – V. liniști.

LINÓ s. n. v. linou.

LINOGRÁF, linografe, s. n. Mașină tipografică de cules și de turnat rânduri, asemănătoare cu linotipul. – Din fr. linographe.

LINOGRAVÚRĂ, linogravuri, s. f. Tehnică a gravurii în care imaginea este obținută prin imprimarea unei plăci de linoleum; (concr.) imagine obținută prin acest procedeu. – Din fr. linogravure.

LINOLEÁT, linoleați, s. m. (Chim.) Nume dat sărurilor de plumb, de mangan etc., folosite în prepararea uleiurilor sicative. [Pr.: -le-at] – Din engl. linoléate.

LINOLÉUM, linoleumuri, s. n. Țesătură textilă pe care s-a aplicat un amestec de substanțe grase, plastifianți, coloranți etc. și care se întrebuințează în industrie ca izolant, în gospodărie pentru acoperit mese, dușumele etc. [Pr.: -le-um] – Din fr. linoléum.

LINÓN s. n. v. linou.

LINOTÍP, linotipuri, s. n. Mașină tipografică care (prin apăsarea unor clape) culege și toarnă literele în rânduri întregi. – Din fr. linotype.

LINOTIPÍE, linotipii, s. f. 1. Culegere tipografică cu ajutorul linotipului; meseria de linotipist. 2. Atelier (sau secție tipografică) unde se lucrează cu linotipul. – Din fr. linotypie.