Toate definitiile
INSALUBRITÁTE s. f. Caracterul sau starea a ceea ce este insalubru. – Din fr. insalubrité.
INSALÚBRU, -Ă, insalubri, -e, adj. Care este dăunător sănătății prin nerespectarea regulilor de igienă; nesănătos. – Din fr. insalubre, lat. insalubris.
INSANITÁTE, insanități, s. f. (Rar) 1. Nebunie. 2. Faptă sau vorbă de om nebun. – Din fr. insanité.
INSATISFÁCȚIE, insatisfacții, s. f. Nemulțumire, neplăcere, nesatisfacție. – Din fr. insatisfaction.
INSAȚIÁBIL, -Ă, insațiabili, -e, adj. (Rar) Care nu se poate sătura (cu nimic), nesățios, lacom. [Pr.: -ți-a-] – Din lat. insatiabilis, fr. insatiable.
INSAȚIABILITÁTE s. f. (Rar) Insațietate. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. insatiabilité.
INSAȚIETÁTE s. f. (Rar) Lăcomie; (fig.) aviditate, nesaț; (rar) insațiabilitate. [Pr.: -li-e-] – In1- + sațietate.
INSCRIPTÍBIL, -Ă, inscriptibili, -e, adj. Care poate fi înscris într-o suprafață, într-un cerc sau într-o sferă dată. – Din fr. inscriptible.
INSCRÍPȚIE, inscripții, s. f. 1. Text scurt, de obicei gravat pe piatră, pe metal sau în lemn, pentru a consacra memoria unei persoane, a unui eveniment etc. 2. (Rar) Înscriere, înregistrare, înmatriculare. [Var.: (înv.) inscripțiúne s. f.] – Din fr. inscription, lat. inscriptio, -onis.
INSCRIPȚIÚNE s. f. v. inscripție.
INSCULPÁ, insculpez, vb. I. Tranz. A marca obiectele de metal prețios cu poansonul. – Din fr. insculper.
INSCULPÁRE, insculpări, s. f. Acțiunea de a insculpa și rezultatul ei. – V. insculpa.
INSECTÁR, insectare, s. n. Colecție de insecte conservate prin anumite procedee și clasate după anumite criterii; cutie specială în care se păstrează o astfel de colecție. – Din fr. insectarium.
INSÉCTĂ, insecte, s. f. (La pl.) Clasă care cuprinde mici animale nevertebrate din încrengătura artropodelor, cu corpul format din segmente diferențiate în cap, torace și abdomen, cu trei perechi de picioare articulate, respirând prin trahee sau prin tegumentul care este chitinizat și având dezvoltare prin metamorfoză; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. ◊ Insecte dăunătoare = insecte care atacă plantele, animalele și oamenii sau produsele vegetale și animale. – Din fr. insecte.
INSECTICÍD, -Ă, insecticide, adj., s. n. 1. Adj. Care ucide insectele dăunătoare sau parazite. 2. S. n. Substanță chimică, naturală sau sintetică, folosită pentru combaterea insectelor dăunătoare sau parazite. ◊ Insecticid remanent = substanță toxică care persistă un timp oarecare după aplicare, acționând în continuare asupra insectelor. – Din fr. insecticide.
INSECTIFÚG, -Ă, insectifugi, -ge, adj., s. n. 1. Adj. Care îndepărtează, care gonește insectele. 2. S. n. Substanță chimică care, prin mirosul, gustul, culoarea sau altă proprietate a ei, îndepărtează insectele dăunătoare. – Din fr. insectifuge.
INSECTIVÓR, -Ă, insectivori, -e, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Animal) care se hrănește cu insecte. 2. S. n. (La pl.) Ordin de mamifere, de talie în general mică, cu dinți ascuțiți, a căror hrană principală o constituie insectele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. – Din fr. insectivore.
INSECTOFUNGICÍD, -Ă, insectofungicizi, -de, adj., s. n. 1. Adj. Care combate insectele dăunătoare și ciupercile parazite. 2. S. n. Substanță chimică folosită pentru combaterea insectelor dăunătoare și a ciupercilor parazite. – Insectă+fungicid.
INSECURITÁTE, insecurități, s. f. Stare de nesiguranță, lipsă de securitate. – Din fr. insécurité.
INSECUTÓR, insecutori, s. m. Gladiator care lupta cu retiarii. – Din lat. insecutor.
INSENSÍBIL, -Ă, insensibili, -e, adj. (Adesea adverbial) 1. Lipsit de sensibilitate; nesimțitor; fig. care nu se impresionează (de nimic); nepăsător, rece. 2. Care nu se poate percepe cu simțurile; imperceptibil. – Din fr. insensible, lat. insensibilis.
INSENSIBILITÁTE, insensibilități, s. f. Lipsa sensibilității generale sau parțiale, întâlnită în unele boli nervoase sau psihice ori provocată cu ajutorul unor substanțe anestezice. ♦ Lipsă de sensibilitate, nesensibilitate, p. ext. de emotivitate, de impresionabilitate; fig. nepăsare, indiferență, răceală. – Din fr. insensibilité, lat. insensibilitas, -atis.
INSENSIBILIZÁ, insensibilizez, vb. I. Tranz. A face să nu simtă nici o durere, a face insensibil; a amorți. – Din fr. insensibiliser.
INSEPARÁBIL, -Ă, inseparabili, -e, adj. Care nu se poate separa, despărți de ceva sau de cineva, strâns unit sau legat; de nedespărțit. – Din fr. inséparable, lat. inseparabilis.
INSERÁ, inserez, vb. I. Tranz. 1. A introduce, a adăuga, a include un adaos într-un text, într-un șir de numere, într-un tabel etc.; a introduce o informație într-un ziar. 2. A fixa, a așeza o piesă într-un locaș din interiorul altei piese sau între alte două piese. 3. (Tehn.) A introduce un material în masa altui material. – Din fr. insérer, lat. inserare.
INSERÁBIL, -Ă, inserabili, -e, adj. Care se poate insera; de inserat. – Din fr. insérable.
INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; anunț, informație într-un jurnal; inserție (1). – V. insera.
INSERÁT, -Ă, inserați, -te, adj. Care este introdus, adăugat într-un text, într-o serie. – V. insera.
INSÉRT, inserte, s. n. Inserție (1). ♦ Spec. Cadru fix sau scurtă scenă animată inclusă în acțiunea unui film. – Din engl., fr. insert, it. inserto.
INSÉRȚIE, inserții, s. f. 1. Inserare; (concr.) ceea ce se inserează. 2. Legare, fixare. 3. (Anat.) Locul de fixare pe os a capătului terminal al unui mușchi. 4. Strat de material (metalic sau textil) inclus în structura altui material sau cuprins între fețele de contact pentru a-i mări rezistenta la rupere sau la sfâșiere. – Din fr. insertion, lat. insertia.