Toate definitiile
TULBURÍU, -ÍE, tulburii, adj. (Rar) Cam tulbure. [Var.: turburíu, -íe adj.] – Tulbure + suf. -iu.
TULBURÓS, -OÁSĂ, tulburoși, -oase, adj. (Rar; despre apă) Tulbure. ♦ (Despre vreme) Cețos, posomorât, mohorât. [Var.: turburós, -oásă adj.] – Tulbure + suf. -os.
TULCEÁN, -Ă, tulceni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Tulcea. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Tulcea. – Tulcea (n. pr.) + suf. -ean.
TULCEÁNCĂ, tulcence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul sau județul Tulcea. ♦ Locuitoare din municipiul sau județul Tulcea. – Tulcean + suf. -că.
TULÉI, tuleie, s. n. 1. Cotor al penelor nedezvoltate de pasăre; puf care acoperă corpul puilor de pasăre. 2. Fir de mustață sau de barbă care abia a crescut (la tineri). – Cf. scr. tulaj, ucr. tulij.
TULÉU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [Pl. și: (n) tuleie] – Cf. știulete.
TULÍ, tulesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.; în expr.) A o tuli (la sau de fugă sau la sănătoasa) = a fugi (repede și pe furiș), a o șterge. Tule-o! sau tulea! = pleacă imediat (și repede)! fugi! șterge-o! întinde-o! [Imper. și: tule, tulea] – Din bg. tulja, scr. tuliti.
TANGÁ, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.
TANGÁJ, tangaje, s. n. Mișcare oscilatorie de înclinare a unei nave, a unei aeronave sau a unui vehicul feroviar, efectuată în jurul unei axe transversale. – Din fr. tangage.
TANGARÁ, tangarale, s. f. (Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec.
TANGÉNT, -Ă, tangenți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct. ♦ (Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct. 2. S. f. Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct. ◊ Loc. adv. În (sau prin) tangentă = tangențial. ◊ Expr. A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă. 3. S. f. Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din fr. tangent.
TANGÉNȚĂ, tangențe, s. f. Poziție, stare a două figuri geometrice tangente. ♦ Atingere, legătură, contact. ♦ Fig. Relație, legătură trecătoare, indirectă. – Din fr. tangence.
TANGENȚIÁL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ♦ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -ți-al] – Din fr. tangentiel.
TANGHÍR, tanghire, s. n. Placă transparentă de gelatină sau de masă plastică, având pe o față, în relief, puncte sau linii de diferite forme, folosită la obținerea umbrelor sau semitonurilor la tipărirea manuală. – Din germ. Tangier[manier].
TANGÍBIL, -Ă, tangibili, -e, adj. Care se poate percepe prin atingere, care are un aspect concret; fig. real, evident. – Din fr. tangible.
TANGÓN, tangoane, s. n. (Mare) 1. Catarg orizontal mobil, cu funii și scară, folosit pe timp de furtună pentru coborârea și urcarea oamenilor în și din barcă. 2. Drug de lemn fixat la un capăt pe bordaj, întrebuințat la legarea bărcilor lansate pe apă. – Din fr. tangon.
TANINÓS, -OÁSĂ, taninoși, -oase, adj. Care conține tanin, caracteristic taninului; de tanin. – Tanin + suf. -os.
TANIZÁ, tanizez, vb. I. Tranz. A adăuga tanin din sâmburii de struguri în vin, în scopul limpezirii sau ameliorării. – Din fr. taniser.
TANIZÁRE, tanizări, s. f. Acțiunea de a taniza și rezultatul ei. – V. taniza.
TANTÁL s. n. Element chimic metalic rar, cenușiu, lucios, ductil și maleabil (folosit la confecționarea pieselor de laborator). – Din fr. tantale.
TANTALÍT, tantalituri, s. n. Mineral compus din fier și mangan, care cristalizează în sistemul rombic, de culoare neagră sau roșu-închis, cu luciu semimetalic. – Din fr. tantalite.
TANTIÉMĂ, tantieme, s. f. 1. Sumă de bani încasată de membrii unui consiliu de administrație sau de funcționari superiori ai unei societăți comerciale (din beneficiul net al acesteia) pentru participarea la conducerea ei. ♦ Comision procentual acordat mijlocitorilor de afaceri. 2. Onorariu procentual cuvenit (în trecut) unui autor dramatic, calculat în raport cu încasările realizate la reprezentațiile piesei sale. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. tantième.
TANEÁ, tanele, s. f. (Înv.) Bucată de blană sau de piele de animal. – Din tc. tāne.
TANZANIÁN, -Ă, tanzanieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Tanzaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Tanzaniei sau populației ei, privitor la Tanzania sau la populația ei. [Pr.: -ni-an] – Din fr. tanzanien.
TAPÁJ s. n. Zgomot violent și confuz produs de lovituri sau de glasuri care răsună în același timp; protest zgomotos; larmă, gălăgie, scandal. – Din fr. tapage.
TAPANGEÁ, tapangele, s. f. (Înv.) Lovitură dată cu palma; palmă, calcavură. – Din tc. tabanca „pistol”.
TAPÁRE, tapări, s. f. Acțiunea de a (se) tapa și rezultatul ei. – V. tapa.
TAPÁT, -Ă, tapate, adj. (Despre păr) Înfoiat prin pieptănare; (despre femei) cu părul înfoiat prin pieptănare. – V. tapa.
TAPÉT, tapete, s. n. 1. Hârtie, pânză, mătase etc. cu desene colorate, care se aplică pe pereții unor camere în loc de zugrăveală; p. ext. zugrăveală. 2. (Înv.) Covor mic. 3. (În expr.) A pune (sau a aduce, rar a veni) pe tapet = a aduce în discuție, a fi la ordinea zilei. [Pl. și: tapeturi] – Din it. tappeto, germ. Tapete.
TAPETÁR, tapetari, s. m. Muncitor specializat în tapetare. – Tapeta + suf. -ar.