Toate definitiile
TARARÁ s. f. Melodie monotonă care pare că nu se mai sfârșește. – Formație onomatopeică.
TARÁȘ s. m. v. tarac.
TARÁT, -Ă, tarați, -te, adj. (Rar) Plin de vicii, cu tare2. – Din fr. taré.
TARDIGRÁD, -Ă, tardigrazi, -de, adj., s. n. 1. Adj. (Despre animale) Care merge încet. 2. S. n. (La pl.) Grup de animale nevertebrate, de talie foarte mică, care se deplasează greoi pe picioare (Tardigrada); (și la sg.) animal care face parte din acest grup. – Din fr. tardigrade.
TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif.
TARDIVITÁTE s. f. (Rar) Faptul de a fi tardiv, caracterul a ceea ce este tardiv; dezvoltare tardivă, înceată. – Tardiv + suf. -itate. Cf. fr. tardiveté.
TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec.
TAPETÁ, tapetez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu tapete (1) pereții unei încăperi; a tapisa (2). 2. A pudra cu făină, pesmet etc. o tavă unsă cu grăsime, în care urmează să fie copt aluatul, budinca etc. – Din tapet.