Ultimele cuvinte cautate:
DefinitiiSinonimeAntonimeExtensie cautare direct din browser
DEXro - DEX Online - Dictionar Explicativ Roman
Caută

Toate sursele
Definitii
Sinonime
Antonime
Traducere

Roman - Englez - Dictionar Roman Englez
Englez - Roman Dictionar Englez Roman - Dictionar Englez Roman


A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Toate definitiile

TURBODETENTÓR, turbodetentoare, s. n. Turbină de mare turație utilizată pentru lichefierea gazelor prin reducerea temperaturii sau presiunii. – Din rus. turbodetentor.

TURBOFÓR, turbofoare, s. n. Turbină folosită la forarea unei sonde; turbobur. – Din fr. turbophore.

TURBOFORÁJ, turboforaje, s. n. (Min.) Forare cu ajutorul turboforului. – Din fr. turboforage.

TURBOGENERATÓR, turbogeneratoare, s. n. Generator electric de mare putere, acționat de o turbină cu aburi. – Din germ. Turbogenerator.

TURBOPÓMPĂ, turbopompe, s. f. Agregat alcătuit dintr-o pompă (în general cu rotor) și o turbină care o antrenează, folosit la pompare. – Din fr. turbopompe.

TURBOPROPULSÓR, turbopropulsoare, s. n. Motor termic de avion asemănător cu turboreactorul, dar la care forța de propulsie se realizează și prin intermediul elicei. – Din fr. turbopropulseur.

TURBOREACTÓR, turboreactoare, s. n. Reactor echipat cu un compresor care comprimă (cu ajutorul unei turbine) aerul atmosferic și îl trimite sub presiune în camera de ardere, folosit la propulsia unui avion de mare viteză. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. turboréacteur.

TURBÓS, -OÁSĂ, turboși, -oase, adj. (Despre terenuri, locuri) Cu turbă1. – Turbă1 + suf. -os.

TURBOSÉTER, turbosetere, s. n. (Text.) Dispozitiv al mașinii de filat pentru amestecarea fibrelor scurte de proveniență diferită, în scopul vopsirii uniforme. – Din engl. turboseter.




TURBOSTÁPLER, turbostaplere, s. n. Dispozitiv de întindere și rupere în fire scurte, de lungimea celor de lână și bumbac, a firului continuu debitat de mașina de filat fibre sintetice. – Din engl. turbostapler.

TURBOSTATOREACTÓR, turbostatoreactoare, s. n. Motor cu reacție rezultat din combinația unui statoreactor și a unui turboreactor în vederea atingerii unor viteze de zbor de ordinul machilor. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. turbostatoréacteur.

TURBOSUFLÁNTĂ, turbosuflante, s. f. Suflantă cu rotor. – Din fr. turbosoufflante.

TURBOTRÉN, turbotrenuri, s. n. Tren foarte rapid acționat de motoare cu turbină. – Din engl., fr. turbotrain.

TURBOVENTILATÓR, turboventilatoare, s. n. Agregat alcătuit dintr-un ventilator și o turbină care îl antrenează, folosit pentru realizarea tirajului forțat la locomotiva cu aburi – Din fr. turboventilateur.

TURBULÉNT, -Ă, turbulenți, -te, adj. 1. (Livr.) Care face gălăgie; care produce dezordine. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. – Din fr. turbulent, lat. turbulentus.

TURBULÉNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă. 2. (Fiz.) Stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri. – Din fr. turbulence, lat. turbulentia.

TURBURÁ vb. I v. tulbura.

TURBURÁRE s. f. v. tulburare.

TURBURÁT, -Ă adj. v. tulburat.

TURBURĂTÓR, -OÁRE adj. v. tulburător.

TÚRBURE adj. v. tulbure.

TURBUREÁLĂ s. f. v. tulbureală.

TURBURÉL, -EÁ adj. s. n. v. tulburel.

TURBURÍU, -ÍE adj. v. tulburiu.

TURBURÓS, -OÁSĂ adj. v. tulburos.

TÚRCA s. f. art. (Pop.) Capră (I 2), brezaie (1). – Et. nec.

TURCÉSC, -EÁSCĂ, turcești, adj. Care aparține Turciei sau populației ei, privitor la Turcia sau la populația ei; turc (2). ◊ Cafea turcească = băutură preparată dintr-o pulbere fină obținută din boabe de cafea prăjite și măcinate, fiartă în apă cu adaos de zahăr. ◊ Expr. (A fi) ca o (sau cu obraz de) babă turcească, se spune despre bărbații spâni și cu zbârcituri pe față. – Turc + suf. -esc.

TURCÉȘTE adv. Ca turcii, în felul turcilor; în limba turcă. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) turcește = a sta jos cu picioarele încrucișate sub corp, ca orientalii. A vorbi (sau a grăi, a bolborosi) turcește = a vorbi o limbă neînțeleasă; a rosti cuvintele neclar, încât nu este înțeles. – Turc + suf. -ește.

TURCHÍN, -Ă, turchini, -e, adj., s. f. (Rar). Adj. De culoare albastru închis. 2. S. f. Varietate de turcoază. – Din fr. turquin.

TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.

 <<   <    96 97 98 99 100 101 102 103 104 105 106    >   >> 
pagina 101 din 114

 
Copyright (C) 2004-2020 DEX online. Copierea definitiilor este permisa sub licenta GPL , cu conditia pastrarii acestei note | Termeni si conditii