Dictionar de sinonime

ROMBIFÓRM adj. v. romboidal.

RÓMBIC adj. v. romboidal.

ROMÂNÍME s. (rar) românism. (Întreaga ~.)

ROMÂNÍSM s. v. românime.

ROMONÉL s. v. muşeţel.

ROMBOÍD adj. v. romboidal.

ROMBOIDÁL adj. rombic, rombiform, romboid. (De formă ~.)

ROMONBOLÚND s. v. romaniţa neadevăra-tă, romaniţă nemirositoare.

ROMANIŢĂ-PUTUROÁSĂ s. (BOT.; Anthemis cotula) (reg.) momoriţă, mărariul-câinelui.

RONGALÍTĂ s. (CHIM.) formaldehidsulfooxilat de sodiu.

RONDÉLĂ s. (TEHN.) şaibă.

ROND adj. v. circular, rotund.

RONGHI s. v. buleandră, cârpă, fleandură, gloabă, mârţoagă, otreapă, petică, zdreanţă.

RONŢ s. v. cartilaj, zgârci.

RÓNGHIOŞ adj. v. jegos, mânjit, murdar, negru, nespălat, pătat, răpănos, slinos, soios.

RONŢĂIÁLĂ s. v. ronţăit.

RONHĂÍ vb. v. sforăi.

RÓNIŢĂ s. v. pitărcuţă.

RÖNTGENTERAPÍE s. v. radioterapie.

RONŢĂÍ vb. a crănţăi, a crănţăni. (~ biscuiţi.)

RONTĂÍRE s. v. ronţăit.

RONŢĂÍT s. ronţăială, ronţăire, ronţăitură.

RONŢĂITÚRĂ s. v. ronţăit.

ROPANIÓR s. v. podbal.

ROPÁN s. v. podbal.

RÓPAI interj. tropai.

ROPĂÍ vb. v. răpăială, răpăit, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit.

RÓPOT s. 1. v. răpăit. 2. răpăială. (Un ~ de aplauze.) 3. tropăit. (Un ~ de bocanci.)

RÓPINĂ s. v. rovină.

RÓPOT s. v. agonie.