Dictionar de sinonime

ROTÁŞ s. (reg.) rudar, rudaş. (Caii numiţi ~i sânt înhămaţi înapoia înaintaşilor.)

ROTÁN s. v. depănătoare, vârtelniţă.

ROTÁT adj. 1. circular. (Zbor ~ al unei păsări.) 2. v. învolt.

ROTATÍV adj. v. circular.

ROTÁŢIE s. 1. (TEHN., FIZ.) giraţie. (Mişcare de ~.) 2. v. turaţie. 3. întoarcere, învârteală, învâr-tire, învârtit, învârtitură, răsucire, rotire, rotit, (pop.) rotitură, rotocol. (O ~ completă de 360 de grade.) 4. v. alternare.

ROTĂREÁSĂ s. rotăriţă. (~ este soţia rotarului.)

ROTĂRÍE s. v. rotărit. (Se ocupă cu ~.)

RÓTCĂ s. v. ridiche.

ROTCÓL s. v. roabă.

ROTĂRÍT s. rotărie. (Se ocupă cu ~ul.)

ROTĂRÍŢĂ s. v. rotăreasă.

ROTÍ vb. 1. v. răsuci. 2. v. rula. 3. v. pivota. 4. (rar) a (se) înfoia. (Îşi ~ coada.)

ROTICEÁ s. v. rotilă, rotiţă.

ROTICÍCĂ s. v. rotilă, rotiţă.

ROTÍCĂ s. v. rotilă, rotiţă.

ROTÍL s. v. ochiul-boului.

ROTILÁ vb. v. întoarce, învârti, răsuci, roti, rula, suci.

ROTILÁT adj. adus, încovoiat, îndoit. (Paloş ~.)

ROTILÁT adj. v. circular, rotund.

ROTÍLĂ s. 1. v. rotiţă. 2. (TEHN.) (reg.) rotiţă. (~ la plug.) 3. (la pl.) patine (pl.), scheting. (Se deplasează pe ~.)

ROTÍLE s. pl. v. cotigă, teleagă.

ROTÍLĂ s. v. oblanic.

ROTILÍŢĂ s. v. rotilă, rotiţă.

ROTÍRE s. 1. v. răsucire. 2. v. rotaţie. 3. v. pivotare.

ROTÍT adj. v. răsucit.

ROTÍT s. v. rotaţie.

ROTITÓR adj. v. turnant.

ROTITÚRĂ s. v. întoarcere, învârteală, învâr-tire, învârtit, învârtitură, răsucire, rotaţie, rotire, rotit.

ROTÍŢĂ s. v. rotilă.

ROTÍŢĂ s. 1. rotilă, (înv.) rotică, roticea, roticică, rotiliţă. (O roată mică sau ~.) 2. (reg.) dură, (Transilv., Ban. si Mold.) cărică. (~ la plita sobei.) 3. rozetă. (~ la pinteni.)