Dictionar de sinonime
ROPOTÍ vb. v. răpăi.
ROPOTÍRE s. v. răpăit.
ROPOTÍT s. v. răpăit.
ROS adj. 1. v. ponosit. 2. (GEOL., GEOGR.) v. erodat. 3. măcinat, mâncat, săpat. (Un mal ~.)
ROSIÁN s., adj. v. rus.
ROSĂTÚRĂ s. 1. măcinătură, mâncătură. (O ~ adâncă în mal.) 2. v. roadere. 3. (MED.) eroziune, (înv. şi reg.) rosură. (O ~ la călcâi, de la încăl-ţăminte.)
ROSIÁN adj. v. rusesc.
ROSĂTÚRĂ s. v. coroziune, erodare, ero-ziune, roadere.
ROSPÍSCĂ s. v. adeverinţă, chitanţă, dovadă, mărturie, recipisă.
ROSIENÉSC adj. v. rus, rusesc.
ROST s. v. cioc, clonţ, cuvânt, dispoziţie, glas, grai, gură, normă, plisc, prescripţie, prevedere, tăiş, uşor, voce, vorbă, vorbire.
ROST s. 1. v. semnificaţie. 2. justificare. 3. raţiune, socoteală. (Are şi aceasta un ~.) 4. socoteală, (înv. şi reg.) şart. (Toate au ~ul lor.) 5. v. rânduială. 6. rânduială, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod. (Ştie ~ul nunţii.) 7. v. socoteală. 8. v. situaţie. 9. ordine, organizare, rânduială. (~ul lumii nu se schimbă cu pamflete.) 10. v. menire. 11. v. scop.
ROSTÍ vb. I. 1. v. pronunţa. 2. a pronunţa, (înv.) a proforisi. (~ literele pe rând.) 3. v. recita. 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. v. spune. 7. a expune, a prezenta. (A ~ o interesantă conferinţă.) 8. a pronunţa, a ţine. (A ~ un discurs.) 9. (JUR.) a pronunţa. (A ~ sentinţa.) II. (TEXT.) a năvădi, a rostui. (A ~ urzeala.)
ROSTÍ vb. v. olări, procura, pronunţa, rândui, rostui, teşi, ţese.
ROSTÍRE s. 1. v. pronunţare. 2. v. dicţiune. 3. v. fo-netism. 4. v. formulare. 5. (JUR.) pronunţare. (După ~ sentinţei.) 6. pronunţare, ţinere. (~ unui discurs.)
ROSTÍRE s. v. stil.
ROSTOGÓL s. (BOT.) 1. (Echinops sphacrocephalus) scai, scaiete, (reg.) arici, căpăţânoasă, măciuca-ciobanului. 2. (Carex carryophyllea) (Bucov.) rogojel.
ROSTOGÓL s. v. ciurlan, salcicorn, săricică, scaiul-dracului, tătarnică.
ROSTOGOLÍRE s. 1. v. tăvălire. 2. v. prăbuşire.
ROSTOGOLÍ vb. 1. (Transilv.) a (se) durdulica, a (se) duriga. (Roata se ~.) 2. v. tăvăli. 3. a (se) prăvăli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 4. v. prăbuşi.
ROSTOGOLÍT s. v. prăbuşire, prăvălire, ros-togolire.
ROSTOPÁSCĂ s. (BOT.; Chelidonium majus) (pop.) negelariţă, (reg.) alândurişe (pl.), gălbinare, lăptiugă, măselariţă, oiască, paparună, pleoscăniţă, pleoscăriţă, rostopalniţă, rostopastică, rostopol, sălăţea, scânteiţă, tătărcele (pl.), ai-de-pădure, buruiană-de-negei, buruiană-de-pecingine, buruiană-de-tătarcă, calce-mare, crucea-voinicului, iarba-rândunelei, iarbă-de-negei, iarbă-de-negi, mac-sălbatic.
ROSTOPÁSTICĂ s. v. rostopască.
ROSTOPÁLNIŢĂ s. v. rostopască.
ROSTOPOLÍT adj. v. cotrobăit, răscolit, scotocit.
ROSTUÍ vb. 1. v. rândui. 2. (TEXT.) a năvădi, a rosti. (A ~ urzeala.)
ROSTOPOLÍ vb. v. deranja, răscoli, răvăşi, zăpăci.
ROSTOPÓL s. v. rostopască.
ROSÚRĂ s. v. eroziune, rosătură.
ROSTUÍ vb. v. aşeza, procura.