Dictionar de sinonime
ROTOCOÁLE s. pl. v. brumărea, ochiul-boului.
ROTOCÓL adj. v. circular, rotund.
ROTOCÓL s. v. întoarcere, învârteală, învârtire, învârtit, învârtitură, răsucire, roabă, rotaţie, rotire, rotit.
ROTOCOLÍT adj. v. circular, rotund.
ROTOCOLÍ vb. v. învârti, răsuci, roti, rula, suci.
ROTOFÉI adj. 1. v. grăsuţ. 2. v. gras.
ROTOCÓL s. 1. v. cerc. 2. cerc, colac. (Din hornuri se înalţă ~oale de fum.)
ROTOŢELE-ÁLBE s. pl. v. strănutătoare.
ROTOŢELE-ÁLBE s. pl. (BOT.; Achillea ptarmica) (reg.) strănutătoare, iarbă-de-strănutat.
ROTOŢÉLE s. pl. v. bănuţ, părăluţă.
ROTOGHÍLĂ s. v. glob, sferă.
ROTÚLĂ s. 1. (ANAT.) (pop.) oul genunchiului, (înv. şi reg.) scăfârlie, (Olt.) tuturigă. 2. (TEHN.) nucă.
ROTÚND adj. 1. v. circular. 2. circular, (rar) rond, (pop.) rotilat, rotocol, (reg.) rotocolit. (Un spaţiu ~.) 3. sferic, (reg.) tărtăneţ. (Cap ~.) 4. v. gras. 5. v. grăsuţ. 6. gras, împlinit, plin, rotunjit. (Braţe ~.) 7. v. întreg.
ROTÚND adj. v. globular, sferic, sferiform.
ROTÚNDĂ s. v. muşcată.
ROTUNDITÁTE s. v. rotunjime.
ROTUNJÍ vb. 1. (reg.) a rătunde. (A-şi ~ barba.) 2. v. îngrăşa. 3. v. mări. 4. v. completa.
ROTUNJEÁLĂ s. v. rotunjime.
ROTUNJÍRE s. 1. v. îngrăşare. 2. v. mărire. 3. v. com-pletare.
ROTUNJÍME s. (rar) rotunditate, (înv.) rotunjeală, rotunjitură. (~ trupului.)
ROTUNJÍT adj. 1. v. gras. 2. v. mărit. 3. completat, împlinit, întregit. (Sumă ~.)
ROTUNJOÁRĂ s. v. silnic.
ROTUNJITÚRĂ s. v. rotunjime.
ROUÁ vb. v. bura, burniţa, ţârcâi, ţârâi.
ROUA-CÉRULUI s. v. mană-de-apă.
ROURÁ vb. v. bura, burniţa, pica, picura, ţârcâi, ţârâi, uda, umezi.
ROURÁ vb. a se înroura. (Iarba s-a ~.)
RÓUĂ s. (BOT.) roua-cerului (Drosera rotundifolia) = roua-soarelui, (prin Transilv.) rocă; roua-soa-relui v. roua-cerului.
ROUREÁLĂ s. v. bură, burniţă, burniţeală, ţârcâială, ţârâială.
ROURÍCĂ s. (BOT.; Glyceria fluitans) (reg.) firuţă, plutitoare, iarbă-dulce, rochia-cerului.