Dictionar de sinonime

ALBĂSTRÍME s. v. seninătate.

ALBĂSTRÍŢĂ s. v. albăstrea.

ALBĂSTRÍU adj. v. albăstrui.

ALBĂSTRÚI adj. albăstriu, (rar) safiriu, (reg.) mieriu, mieru, (Mold.) siniliu. (Şal, cer ~.)

ALBEÁLĂ s. v. albire, înălbire.

ALBEÁŢĂ s. 1. (rar) albiciune, albime. (~ unui obiect.) 2. v. leucom. 3. v. cataractă.

ALBĂSTRÍCĂ s. v. albăstrea.

ALBĂSTREÁLĂ s. 1. v. ultramarin. 2. scrobeală albastră. (~ pentru rufe.)

ALBĂSTRÍ vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. v. învineţi. 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineţi, (Transilv.) a mierii, (Mold. şi Bucov.) a sinili. (~ rufele.)

ALBĂSTREÁ s. (BOT.; Centaurea cyanus) albăstrică, albăstriţă, vineţea, vineţică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului.

ALBÁSTRU adj., s. 1. adj. (Olt.) turchez. (Culoarea ~.) 2. adj. v. senin. 3. s. v. seninătate.

ALBANÉZ s., adj. 1. schipetar, (înv.) arbănaş, arnăut, arvanit. 2. adj. (înv.) arnăuţesc, arvanit.

ALBÁDĂ s. v. alboradă.

ALB adj., s. 1. adj. (poetic) dalb. (Cal cu coama ~.) 2. adj. coliliu. (Om cu părul ~.) 3. s. (CHIM.) alb de balenă v. spermanţet; alb de barită v. sulfat de bariu; alb de plumb = ceruză, (înv.) ştiubeci; alb de titan v. bioxid de titan; alb de zinc v. oxid de zinc. 4. s. (ZOOL.) albul-mijlociu = york mijlociu. 5. adj. gol, nescris. (Rând ~ pe o foaie scrisă.)

ALĂTURI adv. 1. (local) (pop.) acolea, colea. (E ~, chiar lângă tine.) 2. (modal) împreună, laolaltă. (Stau ~ pe marginea ferestrei.)

ALĂTURÁT adj. 1. v. învecinat. 2. (livr.) juxtapus. (Elemente ~.) 3. anex, anexat. (Documente ~ la memoriu.)

ALĂTURÁRE s. (livr.) juxtapunere. (~ unor elemente.)

ALĂPTÁRE s. lactaţie. (~ unui sugar.)

ALĂTURÁ vb. 1. v. anexa. 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)

ALĂPTÁ vb. (înv. şi reg.) a apleca, (prin Transilv.) a băia. (Mama îşi ~ pruncul.)

ALĂMÂIOÁRĂ s. v. gutui, gutuie.

ALĂMĂRÍE s. alămuri (pl.). (O ~ divers ornamentată.)

ALAÚN s. (CHIM.) (pop.) piatră-acră, (reg.) tipsă, sare-acră, (prin vestul Transilv.) săricea, (prin Mold. şi Bucov.) săricică. (~ul este folosit în tăbăcărie.)

ALÁŞ s. v. eşafodaj, pătul, schelă.

ALARMÍST s. v. zvonist.

ALÁRMĂ s. (livr.) alertă, (înv.) larmă. (Stare de ~.)

ALARMÁT adj. v. îngrijorat.

ALARMÁNT adj. v. îngrijorător.

ALANDÁLA adv. v. anapoda.

ALARMÁ vb. v. îngrijora.