Dictionar de sinonime
ALBIÚŢĂ s. v. albioară.
ALBÓI s. v. clean.
ALBÍU adj. v. albicios.
ALBÍŢĂ s. (BOT.; Alyssum) (reg.) ciucuşoară, disculeţ.
ALBÍT adj. înălbit. (Pânză ~.)
ALBITÚRĂ s. 1. (mai ales la pl.) v. rufărie. 2. (TIPOGR.) reglet. (~ completează spaţiile albe dintre rânduri.) 3. v. blanc. 4. (IHT.) baboiaş, caracudă, mărunţiş, plevuşcă, (rar) plevuică, (reg.) chisoagă, pleviţă. (~ se numeşte orice peşte mic de culoare albă sau argintie.)
ALBIŞOÁRĂ s. v. obleţ.
ALBÍRE s. înălbire, (pop.) albeală, înălbeală. (~ pânzei.)
ALBINÚŢĂ s. (rar) albinioară, albiniţă, albinuşă.
ALBIOÁRĂ s. albiuţă, copăiţă, covăţică, (pop.) covăţea. (~ de frământat aluatul.)
ALBINÍŢĂ s. v. albinuţă.
ALBINÚŞĂ s. v. albinuţă.
ALBINIOÁRĂ s. v. albinuţă.
ALBINÉL s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.
ALBINĂ-ŢIGĂNEÁSCĂ s. v. bărzăun, bondar, gărgăun.
ALBINĂRÍT s. v. apicultură.
ALBINĂRÍE s. 1. v. prisacă. 2. v. apicultură.
ALBINĂRÉL s. v. prigorie.
ALBÍNĂ s. (ENTOM.; Apis mellifica) (înv. şi pop.) muscă, (reg.) bâză. (~ produce mierea.)
ÁLBIE s. 1. copaie, covată, (pop.) postavă, (reg.) moldă, (Mold. şi Bucov.) balie, (Transilv.) spălător. (~ de rufe.) 2. curs, matcă, vad, (pop.) făgaş, pat, (înv. şi reg.) scursură, (reg.) vale, (înv.) scafă. (A trecut uşor ~ râului.)
ALBILÍŢĂ s. (ENTOM.; Pieris brassicae) fluture de varză, (reg.) fluture-alb, (Bucov.) curechiţă.
ALBÍME s. v. albeaţă.
ALBINÁR s. v. apicultor.
ALBINÁR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.
ALBINA-ŢIGÁNULUI s. v. bărzăun, bondar, gărgăun.
ALBICIÚNE s. v. albeaţă.
ALBICLÓS adj. (rar) albiu, albui, alburiu. (Cu aspect ~.)
ALBÉŢ s. v. alburn.
ALBGĂLBÚI adj., s. v. crem.
ALBÍ vb. 1. a (se) înălbi, (reg.) a (se) bili. (~ pânza.) 2. v. încărunţi.