Dictionar de sinonime
ALIENÁT adj., s. 1. adj. v. înstrăinat. 2. adj., s. v. nebun.
ALIENÁRE s. 1. v. înstrăinare. 2. v. nebunie.
ALIENÁ vb. 1. v. înstrăina. 2. v. înnebuni.
ALÍCĂ s. (Maram. şi Transilv.) silitră, (Transilv., Ban. şi Maram.) şiret. (~ pentru gloanţe.)
ALIÁT s. (înv.) soţ, soţie.
ALIÁNŢĂ s. v. coaliţie.
ALGONKIÁN s. (GEOL.) proterozoic.
ALGE ALBÁSTRE s. pl. (BOT.) cianoficee (pl.).
ALFABÉT s. (pe vremea scrierii cu litere chirilice) azbuche, (înv. şi pop.) slovă.
ALEXÍNĂ s. v. complement.
ÁLFA s. (BOT.; Stipa tenacissima) (rar) spartă.
ALEXÍE s. v. cecitate verbală.
ALÉS s. v. selecţionare.
ALÉS adj. 1. v. selecţionat. 2. v. deosebit. 3. v. eminent. 4. distins, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) şic, (fig.) subţire. (Un public ~.) 5. delicat, distins, fin, manierat, politicos. (O comportare ~easă.) 6. generos, mărinimos, nobil. (Animat de sentimente ~.) 7. aparte, deosebit, distins, (înv. şi reg.) scump. (Vorbe ~.) 8. aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. şi pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. şi peior.) simandicos. (Aparţinea unei familii ~.)
ALÉRTĂ s. v. alarmă.
ALERTÁ vb. v. grăbi, iuţi, zori.
ALÉRT adj. v. iute, sprinten, vioi.
ALERGÍE s. (MED.) anafilaxie, erupţie, exantem, (pop.) plescăiţă, plescaviţă, spuzeală, (reg.) spuzitură, (înv.) prozăritură.
ALERGĂTÚRĂ s. 1. alergare, fugă, goană, umblătură, umblet, (reg.) ştrapaţ, (Ban.) prepurtare, (prin Transilv.) ştrapă. (După ceasuri de ~ şi-a rezolvat problema.) 2. cursă, drum. (A făcut două ~ în piaţă.) 3. v. fugă.
ALERGĂTOÁRE s. (prin Transilv.) leancă. (~ la războiul de ţesut.)
ALERGÁRE s. 1. cursă, (reg.) încurare, (înv.) curs. (~ de cai.) 2. v. fugă. 3. v. alergătură.
ALERGÁ vb. 1. a fugi, a goni, (înv. şi reg.) a cure, (reg.) a (se) încura, (Bucov.) a scopci. (Calul ~.) 2. v. fugări.
ALÉNE adv. v. agale.
ALELÚIA interj. v. adio, amin, gata.
ALEGÓRIC adj. simbolic. (O imagine ~.)
ALÉGRU adj. v. săltăreţ, sprinten, vioi.
ALÉGERE s. 1. v. selecţionare. 2. v. opţiune. 3. (la pl.) scrutin, vot, votare. (În timpul ~ilor.)
ALÉGE vb. 1. v. selecţiona. 2. v. opta. 3. a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. şi Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~?) 4. a vota. (L-au ~ deputat.) 5. a desemna, a învesti, a pune. (Poporul îl ~ domn.) 6. a rămâne. (Cu ce te-ai ~?)
ALEGĂTÓRI s. pl. v. electorat.
ALÉE s. fundătură, intrare, (reg.) fundac, (înv.) impas.