Dictionar de sinonime
ALEATÓRIU adj. v. accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic.
ALEÁN s. v. dor.
ALDÓL s. (CHIM.) acetaldol.
ALDÍN adj., s. (TIPOGR.) compact, gras. (Literă ~.)
ALCOXÍD s. v. alcoolat.
ALDEBARÁN s. (ASTRON.) (pop.) deşteptătorul (art.), porcarul (art.), luceafărul-porcesc, luceafărul-porcului, ochiul-taurului, steaua-porcului.
ALDEHÍDĂ s. (CHIM.) aldehidă acetică v. acetaldehidă; aldehidă acrilică v. acroleină; aldehidă benzoică v. benzaldehidă; aldehidă formică v. formaldehidă.
ALCÓR s. (ASTRON.) (pop.) cărăuşul (art.), căţeluşa (art.), (reg.) paloschiţa (art.), văcarul (art.), ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca.
ALCOOLÍSM s. (MED.) beţie, etilism.
ALCOÓLIC s., adj. 1. s., adj. băutor, beţiv, (reg.) şumen, (fam.) pilaci, pilangiu, (fig.) sugaci, sugător. (Om ~.) 2. adj. spirtos, (înv.) spirituos. (Băutură ~.)
ALCOOLÁT s. (CHIM.) alcoxid.
ALCHÍNĂ s. (CHIM.) acetilenă, hidrocarbură acetilenică.
ALCOÓL s. (CHIM.) 1. spirt, (prin Transilv.) spirituş, (înv.) spirit. (~ de 90°.) 2. alcool amilic = pentanol; alcool butilic = butanol; alcool etilic = etanol; alcool metilic v. metanol; alcool polihidroxilic v. polialcool; alcool polivinilic = polialcool vinilic; alcool propilic = propanol; alcool rafinat = alcool rectificat; alcool rectificat v. alcool rafinat; alcool solidificat = metaldehidă.
ALCĂTUITÓR adj. v. component.
ALCHÉNĂ s. (CHIM.) olefină, hidrocarbură olefinică.
ALCHIDÁL s. (CHIM.) răşină alchidică.
ALCĂTUÍRE s. 1. v. creare. 2. v. constituire. 3. v. structură. 4. aranjament, aşezare, dispunere, distribuţie, întocmire, rânduială, structură. (O anumită ~ a materiei, într-o carte.) 5. v. componenţă. 6. v. formaţie.
ALCĂTUÍ vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. a concepe, a întocmi, a plăsmui, a realiza, (fig.) a urzi. (A ~ o colecţie de folclor.) 4. a compune, a construi. (A ~ o frază.) 5. v. constitui. 6. a compune, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a înforma, a săvârşi. (Elementele care ~ un ansamblu.) 7. v. compune.
ALCÁN s. (CHIM.) parafină, hidrocarbură parafinică.
ALBURÍU adj. v. albicios.
ALBÚRN s. (BOT.) (reg.) albeţ, albuleţ.
ALBÚŞ s. v. sclerotică.
ALBUMÍŢĂ s. v. floarea-reginei.
ALBÚMEN s. (BOT.) endoderm.
ALBUMEÁLĂ s. v. steluţă.
ALBULÉŢ s. v. alburn.
ALBUL ÓCHIULUI s. v. sclerotică.
ALBUMEÁLĂ s. v. floarea-reginei.
ALBÚI adj. v. albicios.
ALBORÁDĂ s. (MUZ.) (rar) albadă.