DĂRĂPĂNÁRE s. 1. v. ruinare. 2. cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeală, (înv.) risipă. (ă unei case bombardate.)

DĂRĂPĂNÁT adj. 1. v. ruinat. 2. dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hâit. (O construcţie ~.)

DĂRĂPĂNĂTÓR adj. v. devastator, dezastru-os, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ s. v. ruină.

DĂRÂMÁ vb. 1. v. demola. 2. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. şi Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (O casă veche care se ~.) 3. v. prăbuşi. 4. v. doborî.

DĂRÂMÁRE s. 1. v. demolare. 2. v. prăbuşire. 3. v. că-dere. 4. v. doborâre.

DĂRÂMÁT s. v. prăbuşire.

DĂRÂMÁT adj. 1. v. demolat. 2. dărăpănat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hâit. (O veche construcţie ~.)

DĂRÂMĂTÚRĂ s. v. ruină.

DĂRNICÍE s. culanţă, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificenţă, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) largheţe. (Un om de o ~ rară.)

DĂRUÍ vb. 1. a da, a oferi, (înv.) a prosfora, (gre-cism înv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. v. dona. 3. v. consacra.

DĂRUÍ vb. v. acorda, da, dota, înzestra, preda.

DĂRUÍNŢĂ s. v. dar, donaţie.

DĂRUÍRE s. v. devotament.

DĂRUITÓR adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.

DĂRUŞÁG s. v. atenţie, cadou, dar, surpriză.

DĂSCĂLEÁLĂ s. v. cicăleală.

DĂSCĂLÉSC adj. (rar) dăscălicesc. (Treburi ~eşti.)

DĂSCĂLÍ vb. v. îndruma, învăţa, povăţui, sfătui.

DĂSCĂLÍ vb. 1. a admonesta, a certa, a dojeni, a moraliza, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a su-dui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cârti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puţui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) 2. v. cicăli.

DĂSCĂLICÉSC adj. v. dăscălesc.

DĂSCĂLÍE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, în-drumare, învăţătură, morală, mustra-re, observaţie, povaţă, povăţuire, pro-fesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă.

DĂSCĂLÍME s. v. învăţătorime, profeso-rime.

DĂSCĂLÍŢĂ s. v. institutoare, învăţătoare, profesoară.

DĂULÁ vb. v. deşela, istovi, speti.

DĂULÁRE s. v. deşelare, istovire, spetire.

DĂULÁT adj. v. deşelat, istovit, spetit.

DĂULÍ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

DĂUNÁ vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătăţii.) 2. a păgubi, a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza. (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)

DĂUNÁŞ s. v. păgubaş, păgubit.