Dictionar de sinonime

DĂRĂPĂNÁRE s. 1. v. ruinare. 2. cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire, surpare, surpat, (rar) prăbuşeală, (înv.) risipă. (ă unei case bombardate.)

DĂRĂPĂNÁT adj. 1. v. ruinat. 2. dărâmat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hâit. (O construcţie ~.)

DĂRĂPĂNĂTÚRĂ s. v. ruină.

DĂRĂPĂNĂTÓR adj. v. devastator, dezastru-os, distructiv, distrugător, nimicitor, pustiitor, ruinător.

DĂRÂMÁT adj. 1. v. demolat. 2. dărăpănat, năruit, prăbuşit, prăvălit, risipit, surpat, (pop.) hâit. (O veche construcţie ~.)

DĂRÂMÁ vb. 1. v. demola. 2. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. şi Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (O casă veche care se ~.) 3. v. prăbuşi. 4. v. doborî.

DĂRÂMÁRE s. 1. v. demolare. 2. v. prăbuşire. 3. v. că-dere. 4. v. doborâre.

DĂRUÍ vb. v. acorda, da, dota, înzestra, preda.

DĂRUÍNŢĂ s. v. dar, donaţie.

DĂRÂMÁT s. v. prăbuşire.

DĂRÂMĂTÚRĂ s. v. ruină.

DĂRNICÍE s. culanţă, generozitate, mărinimie, (livr.) liberalitate, munificenţă, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) largheţe. (Un om de o ~ rară.)

DĂRUÍ vb. 1. a da, a oferi, (înv.) a prosfora, (gre-cism înv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. v. dona. 3. v. consacra.

DĂRUŞÁG s. v. atenţie, cadou, dar, surpriză.

DĂSCĂLEÁLĂ s. v. cicăleală.

DĂRUÍRE s. v. devotament.

DĂSCĂLÉSC adj. (rar) dăscălicesc. (Treburi ~eşti.)

DĂRUITÓR adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.

DĂSCĂLÍ vb. 1. a admonesta, a certa, a dojeni, a moraliza, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a su-dui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cârti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puţui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) 2. v. cicăli.

DĂSCĂLÍ vb. v. îndruma, învăţa, povăţui, sfătui.

DĂSCĂLICÉSC adj. v. dăscălesc.

DĂSCĂLÍE s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, în-drumare, învăţătură, morală, mustra-re, observaţie, povaţă, povăţuire, pro-fesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă.

DĂULÁT adj. v. deşelat, istovit, spetit.

DĂULÁ vb. v. deşela, istovi, speti.

DĂULÁRE s. v. deşelare, istovire, spetire.

DĂULÍ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

DĂSCĂLÍŢĂ s. v. institutoare, învăţătoare, profesoară.

DĂSCĂLÍME s. v. învăţătorime, profeso-rime.

DĂUNÁ vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătăţii.) 2. a păgubi, a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza. (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)

DĂUNĂTÓR adj. negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. şi pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (fig.) contraproductiv. (Efecte ~oare pentru ...)