DĂBILÁR s. v. agent de percepţie, perceptor.

DĂDÁCĂ s. v. doică.

DĂINÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.

DĂINUÍ vb. v. exista, fi, trăi, vieţui.

DĂINUÍ vb. 1. a dura, a exista, a fi, a se menţine, a se păstra, a se perpetua, a persista, a rămâne, a trăi, a ţine, (rar) a subzista, (înv.) a locui, a petrece, a sta, a via. (Cât va ~ lumea şi pământul.) 2. v. menţine.

DĂINUÍRE s. menţinere, persistenţă.

DĂINUITÓR adj. v. durabil, rezistent, solid, trainic.

DĂJDIÁR s. v. agent de percepţie, birnic, contribuabil, perceptor, subiect impo-zabil.

DĂLBÍNĂ s. v. bulboacă, bulboană, ochi, valvârtej, vâltoare, vârtej, volbură.

DĂLTÍŢĂ s. (rar) dăltuţă. (~ pentru gravori.)

DĂLTUITÚRĂ s. v. cioplitură.

DĂLTÚŢĂ s. v. dăltiţă.

DĂNÁC s. v. băietan, băieţandru, copilandru, flăcăiandru, fecior, flăcău, tânăr.

DĂNĂNÁIE s. v. balamuc, bazaconie, belea, bizarerie, bâzdâganie, boarfe, boroboaţă bucluc, bulendre, calabalâc, catrafuse, ciudăţenie, curiozitate, dandana, drăcie, drăcovenie, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, încurcătură, larmă, minunăţie, năpastă, năstruşnicie, năzbâtie, năzdrăvănie, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, poznă, rău, scandal, supărare, şotie, tămbălău, tărăboi, tevatură, trăsnaie, troace, tumult, ţoale, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

DĂNDĂNÁIE s. v. balamuc, boroboaţă, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, larmă, năzbâţie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, scandal, şotie, tămbălău, tără-boi, tevatură, trăsnaie, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

DĂNGĂNÍ vb. v. bate.

DĂNGĂNÍT s. v. dangăt.

DĂNŢUÍ vb. v. dansa, juca.

DĂNŢUITÓR s. v. dansator, jucător.

DĂNUÍ vb. v. da, dărui, dona.

DĂNUÍRE s. v. dar, donaţie.

DĂNUITÓR s. v. donator.

DĂPĂRÁ vb. v. părui.

DĂRÁB s. v. bucată, crâmpei, fracţiune, fragment, frântură, parte, porţiune, secţiune, tranşă.

DĂRĂCÍ vb. (TEXT.) 1. a pieptăna, a scărmăna, (Olt., Ban. şi Transilv.) a drâgla, (Transilv.) a hecela. (~ lâna la darac.) 2. a carda. (A ~ industrial un material fibros.)

DĂRĂCÍRE s. (TEXT.) 1. dărăcit, pieptănare, scărmănare. (~ lânei la darac.) 2. cardare. (~ industrială a lânei.)

DĂRĂCÍT s. v. dărăcire.

DĂRĂCÍT adj. (TEXT.) 1. pieptănat, scărmănat. (Lâna ~ la darac.) 2. cardat. (Lână ~ industrial.)

DĂRĂCITÓR s. v. darac.

DĂRĂPĂNÁ vb. 1. v. ruina. 2. a (se) dărâma, a (se) nărui, a (se) prăbuşi, a (se) prăvăli, a (se) risipi, a (se) surpa, (pop.) a (se) hâi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. şi Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Un obuz a ~ zidul cetăţii.)