DAR adv. v. da, desigur, fireşte.

DARÁ s. tară. (~ua unei mărfi.)

DARABÁN s. v. dorobanţ.

DARABÁNĂ s. v. tobă.

DARÁC s. (TEXT.) 1. dărăcitor, scărmănătoare. (reg.) pieptene, (Transilv. şi Ban.) drâglu, (Transilv.) hecelă, huci. (~ pentru scărmănat lâna.) 2. cardă. (~ pentru pieptănarea industrială a lânii.)

DARAVÉRĂ s. v. afacere, belea, bucluc, chestiune, dandana, interese, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, problemă, rău, supărare, treabă.

DÁRĂMITE conj. dar, (rar) încămite, mite, nemite, (înv. şi pop.) necum. (Munte cu munte se întâlneşte, ~ om cu om.)

DÁRE s. 1. v. trasare. 2. dare de seamă = raport, referat, situaţie, (prin Transilv.) sămădaş, (înv.) doclad, otnoşenie, tacrir, (rusism înv.) predstav-lenie. (A întocmit o ~ despre ...) 3. v. bir.

DÁRNIC adj. culant, generos, mărinimos, (livr.) munificent, (rar) galant, (înv.) dăruitor, filotim, magnanim, marinim, (fam.) galanton, (fig.) larg. (Un om ~.)

DARWINIÁN adj. v. darwinist.

DARWINÍSM s. 1. v. evoluţionism. 2. (FILOZ.) darwinism social = social-darwinism.

DARWINÍST adj., s. 1. adj. v. evoluţionist. 2. s. (rar) selecţionist. (Un ~ celebru.)

DÁSCĂL s. v. călăuză, îndrumător, povă-ţuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic.

DÁSCĂL s. 1. v. profesor. 2. v. învăţător. 3. v. in-stitutor. 4. (BIS.) cântăreţ, diac, paracliser, psalt, ţârcovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiarh, grămătic. (~ul îl ajută pe preot la oficierea slujbei.)

DATÁ vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)

DÁTĂ s. v. datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiţie, ursită, uz, uzanţă, zodie.

DÁTĂ s. 1. (înv.) veleat. (La ce ~ s-a întâmplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleat. (La ~ hotărâtă ...) 3. v. oară. 4. v. rând, (reg.) vers. (În trei dăţi am fost pe deal.)

DÁTINĂ s. 1. fel, obicei, rânduială, tradiţie, uz, uzanţă, (înv. şi pop.) rând, (pop.) dată, lege, (înv. şi reg.) pomană, (reg.) orândă, (Transilv.) sucă, (prin Ban.) zacon, (înv.) pravilă, predanie, şart, tocmeală, (turcism înv.) adat. (Aşa-i ~ din bătrâni.) 2. v. cutumă.

DATÓR s. v. datorie, îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină.

DATÓR adj. 1. îndatorat. (Om ~ cu bani.) 2. obligat. (Sunt ~ să fac acest lucru.)

DATORÁT adj. debitor. (Sumă ~.)

DATORÍE s. 1. (înv.) dator, îndatorinţă, îndatorire. (Ţi-ai plătit ~?) 2. credit, (pop. şi fam.) veresie, (Transilv. şi Olt.) credinţă. (Cumpără pe ~.) 3. v. obligaţie. 4. v. oficiu. 5. îndatorire, obligaţie, (livr.) servitute. (~ faţă de propria noastră con-cepţie.)

DATORÍNŢĂ s. v. datorie, îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină.

DATORÍT adj. v. cuvenit.

DATORÍTĂ prep. 1. graţie, mulţumită, (înv.) slavă. (~ lui a izbutit.) 2. pentru.

DATÓRNIC s. v. creditor, împrumutător.

DATÓRNIC s., adj. debitor, (înv.) îndatoritor, platnic. (~ul şi-a plătit datoria.)

DÁUNĂ s. 1. v. pagubă. 2. v. prejudiciu. 3. (la pl.) v. despăgubire.

DĂBĂLĂZÁ vb. v. blegi, bosumfla, îmbufna, pleoşti.

DĂBĂLĂZÁT adj. v. atârnat, bleg, blegit, bosumflat, clăpăug, îmbufnat, lăsat, pleoştit.