DÁLIE s. (BOT.; Dahlia cultorum) gherghină, (Transilv. şi Maram.) leurdină.

DALMÁT adj. v. dalmatic.

DALMÁTIC adj. dalmat, dalmatin. (Ţărmul ~.)

DALMATÍN adj. v. dalmatic.

DÁLTĂ s. (TEHN.) (înv.) scobitoare. (~ folosită în sculptură.)

DAM s. v. cerb-lopătar.

DAMÁSC s. (TEXT.) (înv.) şam. (Un brâu de ~.)

DÁMĂ s. 1. (SPORT) regină. (~ la jocul de şah.) 2. regină, (înv.) crăiasă, crăiţă. (~ de pică, la jocul de cărţi.)

DÁMĂ s. v. cocotă, cucoană, curvă, doamnă, femeie de stradă, madam, nevastă, prostituată, soţie, târfă.

DAMBLÁ s. v. apoplexie, capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, ictus apoplectic, maimuţăreală, moft, naz, paralizie, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.

DAMBLAGÍ vb. v. paraliza.

DAMBLAGÍRE s. v. paralizare.

DAMBLAGÍT adj. v. paralizat.

DAMBLAGÍU adj., s. v. apoplectic, paralitic.

DANCI s. (pop.) parpandel, puradel. (Un ~ tuciuriu.)

DANDANÁ s. v. necaz.

DANDANÁ s. v. balamuc, boroboaţă, gălăgie, hărmălaie, huiet, ispravă, încurcătură, larmă, năzbâtie, năzdrăvănie, păţanie, pocinog, poznă, scandal, şotie, tămbălău, tărăboi, tevatură, trăsnaie, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.

DANG interj. v. bang!

DÁNGĂT s. dăngănit, (rar) bangăt. (~ul clopo-tului).

DÁNIE s. v. dar, donaţie.

DANS s. joc. (înv.) salt, săltare, săltătură. (Un ~ popular.)

DANSÁ vb. ajuca, (pop.) a dănţui, a sălta, a sări, (peior.) a ţopăi. (~ o sârbă).

DANSATÓR s. 1. jucător, (pop.) dănţuitor. (~ în-tr-un ansamblu popular.) 2. v. balerin.

DANTELÁT adj. (reg.) spiţărat. (Batistă ~.)

DANTÉLĂ s. (reg.) bagatelă, cârligei (pl.), horbotă, spiţură, (Transilv.) cipcă, şpiţ, (prin Ban. şi Transilv.) şlingherai, (înv.) reţea. (Rochie cu ~.)

DANTÚRĂ s. dentiţie. (Are o ~ perfectă.)

DANUBIÁN adj. v. dunărean.

DAR s. I. 1. v. cadou. 2. v. donaţie. 3. v. ofrandă. 4. v. aptitudine. 5. v. însuşire. 6. calitate, har, însuşire. (Are ~ul de a provoca râsul.) 7. v. avantaj. 8. v. graţie. II. v. patimă.

DAR conj., adv. 1. conj. însă, totuşi. (Aş vrea să te cred, ~ am unele îndoieli.) 2. conj. ci, însă, numai, (reg.) fără, (Ban. şi Transilv.), ci. (Nu-i prost cine dă, ~ cel ce rabdă.) 3. conj. însă, numai, (prin Transilv.) pedig. (Eşti prea bună, ~ nu mă iubeşti.) 4. conj. darămite, (rar) încămite, mite, nemite, (înv. şi pop.) necum. (Munte cu munte se întâlneşte, ~ om cu om.) 5. conj. aşadar, deci, (livr.) ci. (~, nu ne putem limita la ...) 6. adv. (interogativ) oare? păi? (~ aşa să fie?)

DAR conj. v. altfel, altminteri.